Sindromul iubirii

Capitolul 11

     Ma uit terifiata la persoana din fata mea, iar bataile inimii le simt de zece ori mai rapide, aproape spargandu-mi timpanul. Arata exact ca acum doi ani, doar ca si-a schimbat frizura si masa lui musculara este mult mai imbunatatita. Aceeasi privire, doar ca acum zambetul lui este unul bolnav si plin de ura.

      Inghit in sec si ma dau cu pasi mici in spate, lasand telefonul in jos, iar el pufneste si isi scutura capul.

- Stii, incepe. Am crezut ca ai trecut peste si ca imi vei sari in brate.

- Vreau sa pleci din casa mea! spun cu o voce tremuranda.

- Casa ta? rade. Nu este a sotului tau? inclina putin capul, privindu-ma.

- Te rog sa pleci, spun cu lacrimi in ochi.

- Caitlyn! tipa Angel in telefon.

     Dylan mi-l ia din mana si il inchide, aruncandu-l pe covorul din mijlocul camerei.

- Oh, iubire! De ce iti este frica? intreaba pe un ton batjocoritor si face un pas mare in fata mea.

- Nu te apropia! Te rog! plang si ma dau mai in spate, lipindu-ma de perete.

- Shh, nu trebuie sa-ti irosesti lacrimile, iubire! spune si ajunge in fata mea, oprindu-se la doi pasi de mine.

     Imi strang ochii si incerc sa-mi dau seama daca este un cosmar sau chiar viata reala. Imi simt lacrimile udandu-mi obrajii si imi dau seama ca este totul real.

- Nu plange, sopteste si imi atinge obrajii.

     Tresar involuntar si imi deschid ochii larg, impingandu-l din fata mea si incerc sa trec pe langa el, dar mana lui ma prinde de talie si ma impinge inapoi in perete, facandu-ma sa icnesc.

- Te rog! Te rog, lasa-ma! plang.

- Cum as putea? Am ramas cu o treaba neterminata atunci, raspunde apropiindu-si fata de a mea.

     Imi pun mainile pe pieptul lui si incerc sa-l imping iar, dar nu se clinteste. Imi prinde mainile si le fixeaza deasupra capului meu, lipindu-si imediat buzele de ale mele.

     Tip si dau din picioare. Isi dezlipeste buzele de ale mele si le muta pe gat, muscandu-ma.

- Zayn! tip.

- Puteam sa jur ca esti cu el, maraie.

     Imi da drumul la maini si se indeparteaza. Fix cand am crezut ca ma va lasa in pace, il vad intorcandu-se brusc, iar palma lui imi loveste obrazul. Ma dezichilibrez si cad, lovindu-ma cu capul de coltul dulapiorului.

     Aud usa lovindu-se de perete, iar durere de cap imi ingreuneaza vedere. Imi duc mana la spranceana si simt ceva vascos. Sange.

     Respir si expir inecandu-ma cu aer si mainile imi tremura, urmand apoi tot corpul.

     Imi ridic privirea spre ei si ma ridic greu. Zayn era peste el si ii dadea pumni in fata, iar el incerca sa scape.

     Fug spre baie si ii aud geamatul lui Zayn. Ma intorc imediat cu fata spre ei, iar Zayn era acum sub el.

- Lasa-l! tip si ma duc spre ei, sarind pe spatele lui Dylan.

- Pleaca de aici! maraie Zayn si ii da un pumn in maxilar.

     Dylan se smuceste si ajung pe jos, iar Zayn se ridica si il prinde de gulerul tricoului, impingandu-l in perete.

- Ti-am zis dracului sa nu te apropii de ea! ii spune.

- Treburi neterminate, frate! ranjeste.

     Zayn ii da inca un pumn, timp in care imi iau telefonul de jos, iar Dylan se infurie si il impinge cu putere, dandu-i apoi un pumn. Zayn cade la pamanat, auzindu-se izbitura capului cu podeaua.