Sindromul iubirii

Capitolul 19

     Am stat o ora in dus. Nici nu voiam sa ies, dar pielea deja mi se strangea si eram extrem de obosita. Sper ca Angel sa doarma.

     Ies din baie scuturandu-mi parul, si il vad intins in pat, cu telefonul in mana.

     Sa nu creada ca o sa-l iert asa de usor. Nici nu vreau sa-l vad.

     Ma indrept spre usa, dar vocea lui ma opreste.

- Unde mergi?

     Nu ii raspund si sunt mai mult ca sigura ca o sa vina dupa mine, apoi o sa incepem iar o alta cearta, dar nu o sa mai fac si acum ce vrea el. O sa iau atitudine.

- Caitlyn! striga.

     Prima usa este inchisa, dar sper ca a doua sa nu fie. Sau chiar daca este, voi dormi si in dressing. Am un covor foarte pufos.

- Iar faci asa?! ma prinde de mana si ma smuceste cu fata spre el.

- Nu ma atinge! marai strangandu-mi ochii.

- Imi pare rau.

- Nu imi pasa.

     Ofteaza zgomotos si isi trece mainile prin par, iar eu ma intorc cu spatele la el si apas pe clanta. Este deschisa!

- Nu o sa dormi acolo! se pune in fata usii.

- Ba da! spun artagoasa punandu-mi mainile in san si dand cu piciorul in podea.

- Ba nu! O sa dormi in camera noastra! ridica vocea.

- Nu vreau sa te mai vad in seara asta! ridic si eu vocea.

- Tu esti cea vinovata si tot tu te enervezi?!

- Da! Pentru ca tu incepi de fiecare data si m-am saturat! M-am saturat de crizele tale de gelozie si sa le spui tuturor ca-ti apartin! tip si il imping, incercand sa-l dau din fata usii.

- Daca nu s-ar mai da toti la tine, nu s-ar ajunge aici! tipa si el.

- Nimeni nu s-a dat la mine! Sau poate ca afectiunea lor prieteneasca este sinonim cu "a se da", spun ironica.

- Am inteles la Zayn. Dar fix fostul tau sa faca la fel?! Sa te alinte si sa te ia in brate exact in fata mea?! Se cheama "fost" pentru ca nu mai este si acum!

- De ce esti gelos, hm? spun mai incet. Nu am facut nimic, ca sa te fac gelos, ii ating obrazul. Orice s-a intamplat, tot la tine am venit, il privesc in ochi.

     Vad cum muschii incordati se lasa usor, iar privirea lui este una blanda.

- Noapte buna, Angel! spun si intru in camera.

     Inchid usa si ma lipesc cu spatele de ea, inchizand ochii si oftand lung.

     Strang cuveruta si o pun pe canapea, apoi ma bag in pat.

     Normal, somnul nu vrea sa-si faca aparitia, si oricat de mult m-as foi pe o parte sau pe alta timp de o ora, este inzadar. Iar partea proasta: telefonul meu este in camera lui.

     Dau patura frustrata la o parte, si ma ridic din pat. Ies din camera si cobor incet scarile, ducandu-ma in living. Ma asez pe canapea si iau laptopul de pe masuta, deschizandu-l.

     Trebuie sa-mi reiau rutina de cand eram acasa. Cand nu am somn, fac shopping. Paginile cu haine si incaltaminte le am salvate, iar acum trebuie doar sa verific ce mai este nou.

     Dupa vreo doua ore de cautat, privit, cumparat, am simtit cum ochii mi se impaienjanesc. Am inchis laptopul si l-am pus la loc, intinzandu-ma pe canapea si adormind imediat.