Ma trezesc cand ma simt infierbantata si dau la o parte patura de pe mine. Inca este intuneric, dar se poate observa camera. Ma uit la ceasul de langa pat si vad ca este 4:30. Am dormit doar doua ore. Insa nu ma simt obosita.
Iau halatul de jos si ma imbrac cu el, apoi ma ridic din pat si ma duc la balcon, deschizand usa incet.
Strang mai bine halatul in jurul meu si ma duc langa balustrada, privind cerul. In cateva minute va rasari soarele.
Inca nu sunt constienta de ceea ce am facut, de ceea ce s-a intamplat acum doua ore. Am impresia ca am avut un vis, dar durerea din abdomen ma aduce cu picioarele pe pamant si imi demonstreaza contrariul. Nu cred ca imi pare rau, sau ca regret asta. Mi-am dorit s-o facem. Chiar ma simt bine. Il plac... nu, defapt, sunt indragostita de el. L-am placut de cand l-am vazut. Si cand te gandesti ca acum o saptamana nu il suportam, iar acum am facut dragoste cu el. Dragoste. Pot numi noaptea asta asa? Daca nu era dragoste, nu as fi simtit acei fluturasi in stomac, sau acele electrizari care imi faceau corpul sa tremure cand ma atinge. Oare si el a simtit la fel? Sau... macar numeste ceea ce s-a intamplat "dragoste"?
Simt ceva atingandu-ma si tresar, dar ma linistesc cand ii vad mainile in jurul meu, acoperand-ma cu patura.
- M-ai speriat, spun intorcandu-mi capul spre el.
- Nu ai auzit usa? intreaba cu o voce ragusita.
- Nu... ma gandeam la ceva, recunosc si imi intorc privirea.
- La ce? isi pune capul pe umarul meu si ma saruta in spatele urechii.
- Nu conteaza, oftez si imi scutur capul.
- Te gandeai la noaptea noastra?
"Noaptea noastra". Cat de frumos a sunat asta din gura lui.
- Da, raspund.
- Nu ti-ai dorit asta, o spune parand sigur pe el.
- Ba da! spun repede si ma intorc cu fata la el. Mi-a placut. A fost cea mai minunata noapte, il asigur si imi pun mana pe obrazul lui, privindu-l in ochi.
- Crezi asta? zambeste scurt.
- Am simtit asta, zambesc si eu.
Isi apropie capul de al meu si ma saruta scurt pe buze, apoi ma strange la pieptul lui si ma saruta pe frunte.
Am privit rasaritul imbratisati, dar se pare ca oboseala ne-a ajuns si ne-am bagat iar in pat.
- Ador orasul tau, ii spun facand cercuri imaginare pe abdomenul lui.
- Dar tie nu-ti place furtuna, spune jucandu-se cu o suvita din parul meu.
- Nu imi place, dar cand sunt langa tine simt ca nu trebuie sa-mi mai fie frica de nimic, recunosc.
- Asa si trebuie. Nu o sa mai las pe nimeni sa te mai raneasca, Caitlyn.
- Stiu, zambesc si ii sarut pieptul gol.
Trage patura mai bine peste noi, si imi inchid ochii.
***
Am iesit amandoi din camera in costume de trening si am coborat scarile.
- Mergeti la alergat? ne intreaba Anne.
- Da, raspunde Angel.
- Mai intai mancati.
Intram in bucatarie si ne intalnim cu Gemma si Edward.
- 'Neata! le zambesc si ma asez langa Gemma, iar Angel langa mine.
CITEȘTI
Sindromul iubirii
RomanceCaitlyn Miller nu vrea să-și dezamăgească tatăl așa că, acceptă să se căsătorească cu Angel Stone pentru a-și salva familia din pragul falimentului. La început se lasă greu, dar cu timpul ajunge să se îndrăgostească, sentimentul fiind reciproc...
