În această poveste o veți urmări pe Yui, în noua ei viață din orasul Tokyo unde sa mutat cu părinți ei pentru a fi cât mai departe de orașul în care a fost ucisă Nanami sora mai mare a lui Yui, dar de la moartea lui Nanami, Yui a devenit foarte rece...
Au trecut zece ani de când am găsin carnetul și am devenit Kira, în toți acești ani nimeni nu șa dat seama cine îi judecă pe criminali, poliția a renuțat de mult în încerca de al prinde pe Kira. Am omorât peste 1.000 de criminali dar din păcate criminalul care a uciso Nanami nu sa numărat printre ei, dar nu voi renuța la încercarea de al prinde și de al omor! Crimele tot nu au încetat mereu este cineva care mai comite infracțiuni, dar după cum am promis, voi scăpa de oamenii ca ei!
Mama: Yui țe-ai împachetat lucrurile ?
Eu: Da mamă, cobor imedeat!
Din cauza crimelor "misterioase" ale lui Kira, părinți mei au loat miraculoasa idee de a ne muta într-un irași cât mai îndepărtat de cel în care a fost ucisă sora mea. Un orași nou, o casă nouă, o școală nouă, și bine înțeles că mie nu mi-au cerut părerea! Fincă lor nu le pasă! Nimănul nu îi pasă de mine, nu am prieteni dau pe cineva căreia să îi pese, doar surori mele i-a păsat, dar ea nu mai este în viață. Ryuk este singurul pe care l-am considerat prieten, chiar dacă mă mai enervează din când în când, nu stiu cum miar fi viața fără să îl am lângă mine. În toți acești ani el a stat cu mine, doar eu și persoanele care vor muri îl pot vedea sau auzi.
Ryuk: Yui, Hey Yui!
Eu: Ce este Ryuk ?
Ryuk: Bătrâni clacsobează și te strigă de câteva minute, spun că dacă nu cobori te lasă aici.
Eu: Iar am rămas prinsă în gânduri, trebuie să mă grăbesc, după cum îi știu pe amândoi chiar mă vor lăsa aici!
Cobor repede pe scări și intru în mașina care ne va duce la noua noastră casă, dar nu înaite ca părinți mei să țipe din nou la mine și de a mai mă lovi fincă nu le răspund.
După câteva ore
După un drum lung cu mașina în care l-am suportat pe Ryuk, care tot spune că vrea să mănâce un măr, în sfârșit ajungem la noua noastră casă.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Este mai mare de cât vechia noastră casă, dar stindui pe părinți mei cu siguranță îmi vor dar cea mai nasoală cameră.
Tata: Yui camera ta este ultima la etaji.
Tata îmi dă cheia, îmi iau cutia și geanta cu puținele lucruri și haine pe care le am de oarece părinți mei nu îmi cumpără nimic și multe haine nu mă mai încap. Merg să îmi văd noua cameră, care este mai bine de cât mă așteptam.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ryuk: Ce să vezi! De data asta ai pat, e mai bine ca în vechia casă.
Eu: Ai mare dreptate.
La o lună după ce Nanami a murit părinți mei, mă tot băteau din cele mai nesemnate motive iar corpul meu este plin de vânătăi și semne, mau trimis să dorm în pod! Și mâine voi avea prima zi de școală!...
