💀Zeița Morții💀. Diabolik Lovers

💀Nu sunt om💀

Eu:... Ryuk tu ști cine este tatăl meu ?

Ryuk:... Da! El este.... (Ezită)

Rem: Haide o dată! Spunei trebuie să știe adevărul!

Eu:... Ryuk...

Ryuk: Tatăl tău este... Zeul Morții!

În momentul când Ryuk, a spus acele cuvinte simt cum pământul îmi fuge de sub picioare, și cad în genuchi cu mici dâre de lacrimi care curg ușor pe chipul meu palid. Tatăl meu....Tatăl meu, cel adevărat este însuși Zeul Morții! Rămân pe podea cu privirea înlăcrimată în pământ și îi spun lui Ryuk, cu un glas stins.

Eu: Cum... Cum este posibil ?

Ryuk: În urmă cu nouăsprăzece ani Zeul Morții, a venit pe pământ vrând să afle mai multe lucruri despre muritori, într-o zi a văzut o pe mama ta și să îndrăgostit de ea, dar știa bine că un Zeu care este însuși moartea, nu poate fi împreună cu o muritoare, mai ales una căsătorită și cu un copil. Așa că înaite de a pleca și de a uita de ea, sa gândit să facă un fel de experiment, a loat forma bărbatului cu, care era căsătorită și au făcut, ceia ce oamenii numesc dragoste, după aceia el a plecat înapoi în lumea noastră însă sa tot uitat la mama te de sus, din lumea Îngerilor Morții și de acolo a aflat că mama ta este însărcinată cu tine, acel lucru la șocat puțin. Tu find un hibrid între om și Îngerl la Morții, ia stârnit o mică idee de a te testa, așa că atunci când avei șapte ani când a murit sora ta țe-a trimis aici pe pământ un Carnet al Morții, pentru ați vede îndemânarea, și lai făcut foarte mândur după ce a văzut de ce ești în stare cu acest carnet. La cinci zile după ce țila trimis ma trimis și pe mine, să stau cu ochii pe tine și la cum folosești carnetul. Am mințit atunci când țe-am spus că defapt îl scăpasem în ziua aia, erai doar un copil care a trecut printro pierdere dureroasă, așa că mi-a spus să țin acest secret până când vei fi suficent de mare pentru a putea suporta toate astea. Acum ști toată povestea și dacă mă urăști și vrei să plec te înțeleg.

Nu-mi vine să cred, acesta este adevăratul motiv pentru care eu arăt așa neobijnuit, adevăratul motiv pentru care carnetul este la mine! Aceste este adevărul pentru care sunt așa, pentru că eu nu sunt om! Mă ridic de pe podeaua rece de lemn și mă uit la Ryuk, care probabil așteaptă să țip la el și să îi spun că nu mai vreu să îl văd. Dar în schimb mă apropi cu pași mici de el și îl iau în brațe.

Eu: Nu sunt supărată pe tine, Ryuk tu ești cel mai bun prieten al meu, înțeleg de ce a trebuit să ți toate aste secret până acum, înțeleg.

Ryuk: Mă bucur că nu mă urăști, dar mai este ceva.

Eu: Ce ? (Poțin panicată)

Ryuk: În curând părul tău va deveni complet allb și îți vor crește deasemenea și aripi.

Eu: Asta i tot ?

Ryuk: De o cam dată da.

Bun, deci ce am aflat astăzi despre mine ma șocat destul de tare, dar nu sunt supărată. Dar sper din suflet că de acum totul va fi bine, cât despre carnet m-am gândit să îi spun lui Kino despre el, după nuntă.