💀Zeița Morții💀. Diabolik Lovers

❓Cine este tatăl meu❓

Pur și simplu, nu pot crede ce a făcut Kino pentru mine! A omorât-o pe mama pentru că ma înjungiat și timp de două săptămâni, a stat lângă mine rugânduse să mă trezesc! Asta dovedește că și el ține la mine. Trebuie să îi spun că îl iubesc, dar acum doarme așa de liniștit nu vreau să îl deranjez. Mă ridic din pat și pun pătura pe Kino, după mă îndrept spre fereastră un de este Ryuk, merg la el și îi îmbrățișez.

Ryuk: Pentru ce e asta ?

Eu: Pentru că țin la tine Ryuk, de când a murit sora mea și te am cunoscut pe tine, tu ai devenit singurul și cel mai bun prieten al meu, de aceia nu am renuțat la drepturile asupra carnetului în toți acești ani, fincă te aș fi uitat, și aș fi rămas din nou singură. Înțelegi Ryuk ?

Ryuk: Ă... Eu... Mai lăsat fără cuvinte!

Încep să chicotesc și îi dau drumul din îmbrățișare. Mă așez pe pervaz, și privesc la străzile pline de oamenii care se grăbesc. Toți sunt ca niște oii, care trebuie să lise spună ce să facă și cum să facă. Timp de o lună jumătate Kira, nu i-a mai judecat pe criminali, dar acum după ce voi putea pleca din acest spital, mă voi duce acasă după carnet și îmi voi loa din nou munca de a judeca criminali, și de al găsi pe cel care mi-a omorât sora! Știu că mama a spus că pe mine nu ma dorit, și că Seiji nu este tatăl meu, dar eu și Nanami suntem surori de mamă, nu și de tată. Nu pot să nu mă tot gândesc la acest lucru. Cine este tatăl meu adevărat ? Mama a spus că nu sa mai culcat cu alți bărbați, dar adeneul meu nu se potrivește cu a lui Seiji, cum este posibil așa ceva ? Gândurile îmi sunt întrerupte de vocea lui Kino, care sa trezit și se uită panicat prin cameră până când mă observă stând la fereastră. Ne ridicăm amândoi în picioare, și ne lom în brațe strâns.

Kino: Cât mă bucur că te-ai trezit, mia fost foarte dor de tine.

Eu: Și mie mi-a fost dor.

Ne ține am strâns în brațe unul pe celăla alt, parcă nici unul din noi nu mai vroia să îi dea drulul celui la alt. Mă simt atât de bine în brațele calde ale lui Kino, în cât aș putea rămâne așta o eternitate, mă simt protejată și iubită. Îmi întorc ușor capul și mă uit la Ryuk, care vomită pe fereastră. Serios, am și eu un moment frumos alături de cel pe care îi iubesc, și lui i-se face greață ? Chât mă bucur că Kino nu îl pote vedea sau auzi. Am început să simt cum Kino vroia să rupă îmbrățișarea, dar l-am prins mai strând și mi-am băgat capul în pieptul lui.

Eu: Te rog doar... Nu îmi da drumul.

Kino, mă ținea din nou strâns în brațe. Îmi lipesc urechia de pieptul lui, și îi pot auzi bătăile inimi, îi bate alarmant de repede.

Eu: De ce îți bate așa de tare inima ? (Zâmbește)

Kino: Ă... Păi... Eu... (Se îmbujorează)

Îl văd cum se înroșește la față și își mută privirea în altă parte, încep să chicotesc puțin, îmi pun mâna pe obrazul lui mă ridic pe vârfuri, fincă el este mai înalt de cât mine, și îmi lipesc ușor burele de ale lui...

Va urma...