💀Zeița Morții💀. Diabolik Lovers

✏Capitolul 19✏

Ryuk: Scuze nu am știut.

Eu: Este în regulă, nici eu nu ma si fi așteptat să doarmă cu mine.

Dar tot nu pot să nu mă întreb de ce a dormit cu mine ? Sau de ce eu mă simțeam așa bine în brațele lui ? Oare să...? Nu imposibil! Dar dacă... Nu! Nu haide revinoți Yui, el este vampir tu un om, iar ăsta nu este un film romantic cu vampiri, și viața reală, unde el este un vampir însetat de sânge uman, iar eu sunt cea care îi judecă pe criminal și care vrea să se răzbune pe cel care ia omorât sora! Bun gata nu mă mai gândesc la asta și merg în living unde aprind televizorul dat pe știri.

Reportera: Au trecut două săptămâni de la ultimul atac al lui Kira asupra criminalilor, autoritățile spun că este doar o chestiune de timp pâncă ce Kira își va loa din nou actuvitățile, mulți dintre criminal tremură de frică doar când se gândesc la numele lui, timp de zece ani autoritățile nu au reușit să îl prindă sau să afle un lucru care iar putea dezvălui identitata. Deocam dată doamnelor și domnilor identitatea lui Kira va rămâne un mister.

Ayato: Polițiști nu îl vor prinde pe Kira nici când mă voi face eu popă! (râde)

Eu: Ayato tu de cât timp ești aici ?

Ayato: De când ai apris televizorul.

Kanato: Dar Ayato are dreptate, oamenii nu îl vor prinde niciodată pe Kira. Timp de zece ani au încercat și nu au aflat nici măcar un lucru care iar putea ajuta să îl prindă.

Laito: Adevărat!

Eu: Wow! Băieții parcă mergeți pe vârfuri!

Ryuk: Viteză de vampiri, eficentă în multe privințe.

Laito: Scuze Yui nu am vrut să te speriem.

Eu: Este în regulă nu m-am supărat. Dar îmi puteți spune și mie de ce vă comportați așa cu mine ?

Shu: Cum așa ?

Eu: Oh! Doamne! (Speriată) bun cine mai vrea să vină în coace poate să vină fără să mă sperie ?

În living au mai venit Reiji și Subaru, dar Kino, nu a venit cred că încă doarme ?

Eu: Bun acum îmi puteți spunde de ce vă purtați așa ?

Subaru: Cum așa, la ce te referi ?

Eu: Vreau să știu de ce vă purtați de parcă vă pasă de mine ? Nu ne cunoaștem decât de câteva ore și voi vă purtați cu mine de parcă am fi prieteni, și este cam ciudat.

Reiji: Ne purtăm așa, fincă nu avem motiv să te urâm.

Shu: Dar de ce ți-se pare ciudat să ne comportăm ca niște prieteni ? Ce tu nu ai mai avut până acum prieteni ?

Îmi las capul în jos și simt cum încep să îmi curgă câteva lacrimi de tristețe pe obraji. Până să îl cunosc pe Ryuk, Nanami mi-a fost singura prietenă adevărată, și singura căruia ia păsat de mine vrodată, iar întrebare lui Shu ma deranjat, fincă este adevărată.

Reiji: Bine lucrat Shu! (Nervos)

Shu: Dar nu am vrut! Dacă știam nu mai aduceam vorba...

Eu: Este în regulă nu știai.

Kanato: Dar fără supărare, motivul pentru care nu ai prieteni, este axpectul tău nu-i așa ?

Eu: Da din cauza felului prin care arăt copii mă tachinau mereu, și nimeni nu vrea să fie prieten cu o ciudată.

Laito: Dar nu ai încercat să vorbești cu părinți tăi despre asta ?

Eu: Nu, deoarce părinților mei nu le pasă deloc de mine și asta este tot din cauza modului prin care arăt, le este rușine cu mine și mereu mă ignoră și încearcă să scape de mine.

Ayato: Bine nici eu nu am avut chiar cea mai iubitoare mamă, dar părinților tăi chiar nu le pasă chiar de loc de tine ?

Eu: Dacă le păsa nu mai bate din orice lucru mărut și nu ar spune că era mai bine dacă mă abandonau la spital! (plânge)

Subaru: Ne pare rău.

Eu: Să nu vă pară nu este vina voastră, este vina mea că m-am născut!

Kino: Ba nu este! Părinți tăi sunt de vină pentru că nu își dau seama ce fată minunată și speceală ești.

Eu: Mulțumesc.(Zâmbește)

Reiji: Kino tu de cât timp erai acolo ?

Kino: De când am aflat de unde are semnele acelea pe corp...

Sper că este suficent de lung. Ne auzim mai târziu