În această poveste o veți urmări pe Yui, în noua ei viață din orasul Tokyo unde sa mutat cu părinți ei pentru a fi cât mai departe de orașul în care a fost ucisă Nanami sora mai mare a lui Yui, dar de la moartea lui Nanami, Yui a devenit foarte rece...
Kino: Trebuie să plec, dar promit că te voi vizita și diseară. (O sărută pe frunte)
Kino, iese pe ușa și pleacă. O asistentă ia spus că e timpul să plece, dar nu este nimic fincă știu că se va întoarce diseară. După vro câteva minute după ce Kino, a plecat cineva bate la ușă.
Eu: Intră ?
Ușa se deschide și pe ea intră o fată cu păr blond ochii apbaștri imbrăcată în rochie neagră.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
În urma ei intră și Ryuk. Îmi folosesc ochii îngerului, îi văd numele dar nu îi pot vedea durata de viață! Asta înseamnă că...
Mișa: O doamne, chiar ești tu! Mă numesc Mișa Amane și sunt o mare fană Kira! (Entusiazmată)
Eu: Ryuk, explică!
Ryuk: Cât tu te giugiuleai cu iubițelul tău, eu îmi dădeam mațele afară din mine, și când făceam asta l-am văzut pe Rem cu ea.
Eu: Rem ?
Mișa: O așa e!
Mișa se apropie de mine și îmi dă în mână carnetul ei, după ce îl ating îi pot vedea Îngerul Morții.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Eu: Nu ști am că mai sunt și alte Carnete ale Morții pe pământ. Deci Mișa ști despre puterea carnetului și de faptul că eu sunt Kira, acum ce ai de gând să faci ?
Mișa mă privește tăcută câteva clipe după îmi sare îmbrațe plângând, îl privesc nedumerită pe Rem dar și el este la fel de uimit ca și mine.
Eu: Ămm... Pentru ce e asta ?
Mișa: Pentru că îți mulțumesc.
Eu: Îmi mulțumești! Pentru ce ?
Îmi dă drumul din îmbrățișare și își șterge lacrimile, ne așezăm amândouă pe pat și aștept să îmi răspundă la întrebare.
Mișa: În urmă cu un an, un criminal mi-a omorât părinții, am rămas împietrită și nu am putut să îi ajut. Când am fost la poliție acește au spus că acuzațile mele sunt false. Dar Kira la judecat, am venit în Tokyo să te gâsesc și sa îți mulțumesc.
Eu: Îmi pare rău pentru părinții tăi, știu ce înseamnă să pierzi pe cineva la care ți foarte mult.
Mișa: Da ?
Dau din cap afirmativ și încep să îi povestesc Mișei despre cum a fost viața mea până în punctul ăsta.
Mișa: Îmi pare nespus de rău, părinții tăi nu sunt niște persoane de treabă, fără supărare.
Eu: Nu mă spuăr. Poate că nu am avut cea mai roz copilărie dar cu Ryuk prin preajma mea nu m-am simțit singură.
Mișa: Hey, eu ți l-am arătat pe Rem, tu nu mil arăți pe Ryuk ?
Eu: Aș vrea, dar carnetul meu este în ascunzătoarea mea de acasă de aproape trei luni!
Mișa: Oh! Deci de aceia nu iai mai judecat pe criminali ? Nu ai avut carnetul. Dar rorocul tău că Mișa ia judecat pentru tine!
Eu: Serios, de ce ai făcut asta ?
Mișa: Am observat că nu mai judecai criminali, așa că m-am gândit că dacă îi judec eu, vor fi șanse destul de mari să te întâlnesc.
Eu: Îți mulțumesc pentru ajutor Mișa.
Mișa este de treabă, ne-am împrietenit repede, am stat și am povestit și râs, este plăcut să pot discuta și cu o fată. Mi-a spus și de unde are carnetul. Nu ma-și fi gândit vrodată că dacă un Înger al Morții se îndrăgostește de un om și îi salvează fiața folosind carnetul va muri! Acum știu motivul pentru care Ryuk nu ia omorât pe părinți mei în toți ani aceștea, dacă o făcea ar fi murit și eu aș fi rămas singură.
