Wonderful life (EXO fan fiction)

Work hard.

          Capitolul 30 - Work hard.

~Min Soo~

Dupa ce m-am asigurat ca Sehun a plecat,m-am dus pe canapea si mi-am asezat capul pe perna, nu ma simteam prea bine asa ca am stat cateva minute sa ma linistesc insa durerea de cap nu disparea. Intre timp apare managerul meu care ma anunta ca CL va venii intr-o ora.

-Dar tu esti in regula? Ar fi mai bine sa amanam intalnirea de astazi si sa mergi acasa. imi spune el punandu-mi mana pe frunte.

-Sunt in regula, ma doare putin capul. Adu-mi un pahar de apa si o pastila pentru cap, te rog. spun eu zambind si ridicandu-ma de pe canapea. Nu am asteptat mult pana mi-a adus pastila si dupa cum ma asteptam ma simteam mai bine dupa aceea. Am stat cu CL foarte mult timp deoarece am inceput sa vorbim despre foarte multe tampenii.

-O sa fie un MV asa reusit. Ce m-as fi facut fara tine Min Soo? ma intreaba CL luandu-ma in brate.

-Oricand, mai ales ca aveam exact aceleasi gusturi. ii spun eu amuzata.

-Vreau sa fii prima persoana care afla micul meu secret. Pot sa ti-l spun? ma intreaba ea cu un zambet pe fata rotindu-si parul pe deget si uitandu-se rusinoasa in pamant.

-Cumva cineva s-a indragostit? o intreb eu razand, am recunoscut asta dupa expresia fetei, ochii ii straluceau iar obrajii sai prindeau o nuanta rozalie.

-Da, chiar da. Sunt cu Ji Yong! imi spune ea atat de fericita uitandu-se fix la mine de data aceasta.

-Pe bune? Pe bune? sar eu aproape in sus de fericire auzind aceasta veste la care speram de atat de mult timp.

-Da, chiar de o saptamana. Nu am spus asta chiar nimanui, dar sunt asa fericita, ne intelegem atat de bine. imi povesteste ea pastrand acel zambet pe buze.

-Ma faci sa plang, de cand asteptam eu sa se intample asta. ii spun eu luand-o in brate si fiind intr-adevar bucuroasa pentru ei.

Dupa ce CL a plecat era deja 4 pm asa ca m-am indreptat spre casa unde mi-am facut un dus am mancat putin si dupa m-am imbracat pentru concert. M-am dus la dormitoarele baietilor deoarece se pregateau sa plece, cum am ajuns m-am urcat repede in autobuzul trupei si am plecat.

-Ahh, trebuia sa stai acasa. Sigur esti bine, da? ma intreaba Sehun punandu-mi capul pe pieptul lui si mangaindu-mi incet parul.

-Nu aveam cum sa lipsesc. Sunt bine, o sa ma odihnesc mai bine maine. il linistesc eu stand in acelasi loc in care imi era atat de bine.

-Iaaa, pe mine chiar nu ma bagi in seama? se aude Chanyeol suparat din spatele scaunelor noastre.

-Este prea ocupata cu Sehun pentru noi, las-o. spune Suho folosind acelasi ton.

-Hei baieti! spun eu ridicand mana in sus, nu voiam sa ma misc din bratele lui Sehun, chiar era cel mai frumos loc pentru mine.

-Iaaa, ce fata rea! De acum nu mai esti sora mea. tipa Chanyeol, uitandu-se toti la el.

-Esti fericit acum? Iti era dor de mine? il intreb eu dupa ce intr-un final ma desprind din bratele lui Sehun ducandu-ma langa Chanyeol.

-Du-te la loc. M-am suparat pe tine si nu mai esti sora mea! spune el reactionand precum un copil mic.

-Imi pare rauu! exclam eu folosind o voce subtire si luandu-l in brate, strangandu-l in acelasi timp cu toata forta mea.

-Ma mai gandesc, acum du-te la Sehun ca a stat prea mult fara tine. imi spune el ironic.

-Iaaa, cumva faci ironii cu mine? il intreb eu suparata. Acum eu nu vreau sa mai vorbesc cu tine. ii spun asezandu-ma langa Sehun care se amuza de copilariile noastre. In jumatate de ora am ajuns iar baietii erau destul de emotionati, o stare foarte proasta a pus din nou stapanire pe mine, insa incercam sa par cat mai bine pentru a nu se ingrijora nimeni.