Wonderful life (EXO fan fiction)

Surprise!

                           Capitolul 48 - Surprise!

Primul lucru pe care l-am facut a fost sa mergem sa mancam la un restaurant japonez, unde aveau cea mai buna mancare, asa ca eram foarte fericita dupa. Vremea de afara nu a fost favorabila pentru o plimbare mai lunga asa ca am stat doar putin intr-un parc din apropierea hotelului nostru.

-Haide sa stam aici! imi spune apucandu-ma de mana si tragandu-ma dupa el. Mainile sale erau foarte reci desi le tinea in interiorul buzunarelor. Ne-am asezat, strangandu-ma inca foarte bine de mana, ceea ce ma facea sa fiu putin agitata. Este atat de frig. adauga el tremurand putin, totusi nu uita sa imi arunce un mic zambet specific lui, facandu-ma sa ii zambesc inapoi fara sa vreau. 

-Ar trebui sa mergem. La 10 incepe petrecerea. spun eu observand cat de frig ii este. 

-Nu. Vreau sa mai stau aici. se impotriveste el, insa inca tremura. Asa ca il iau in brate, asa am simtit in acel moment, ca are nevoie de asta, defapt eu aveam nevoie de asta. Se pare ca a fost surprins deoarece a scos mic sunet, insa mi-a pus mainile in jurul meu mangaindu-mi capul, ceea ce ma face sa tresar. Este mult mai bine asa. adauga el imaginandu-mi zambetul de pe chipul sau acum. Am stat pentru cateva minute bune imbratisati, fara a mai spune niciunul din noi nimic, se departeaza putin parand dintr-o data ingrijorat. 

-De ce imi faci asta? ma intreaba el, eu privindu-l intrebator. Ce tot voia sa spuna? ma intrebam eu insa nu ii spuneam nimic, doar il priveam. Ma faci sa ma atasez de tine. imi spune el, eu respirand usurata, ma asteptam la ceva rau, dar nu vedeam sensul deoarece ne-am inteles chiar bine in cele 24 de ore de cand ne cunoastem. 

-Si este chiar un lucru asa rau? il intreb privindu-l cu o fata de catelus nevinovat. Pe mine deja ma facuse sa ma atasez de el si nu ma puteam plange...

-Daca nu este reciproc...

-Este reciproc... il intrerup eu, el parand total surprins de ce am afirmat. 

-Pe bune? Pe bune? Esti atat de draguta, nu pot sa cred... spune el facandu-ma sa rad si sa rosesc in acelasi timp. Nu ma asteptam sa incep anul atat de bine. 

-Stai... totusi ne cunoastem doar de o zi... poate inainte ar trebui sa ne cunoastem mai bine. ii spun eu gandindu-ma ca ar fi cel mai bine, desi ii tot priveam buzele si stiam ca imi doresc o relatie cu el, dar pe moment mi s-a parut mai bine sa ne cunoastem mai bine inainte si sper sa nu imi para rau de alegere. El imi zambeste ca de fiecare data, apropiindu-se foarte repede de mine incat nu am putut actiona, asa ca ii simt buzele peste ale mele intr-un mic pupic care m-a lasat fara cuvinte. Heiii, ce am spus eu? il intreb incercand sa ma comport cat mai natural desi eu eram cea care tremura acum si nu din cauza frigului. 

-Scuze, nu am putut sa rezist. se amuza el, eu impingadu-l putin cu palma peste umar. Facem cum vrei tu, bine, bine! se amuza el in continuare. 

-Haide sa mergem acum! ii spun eu ridicandu-ma brusc. Asa ca ne indreptam spre hotel unde cum intram dam de Min Soo care il alerga pe Chanyeol. 

-Hei, copiiii! A fost draguta plimbarea? Sunteti impreuna? ne intreaba ea oprindu-se imediat ce ne vede, respirand foarte greu fiind vizibil obosita. Noi rosim amandoi lasand privirea in jos, de parca aveam ceva de ascuns, defapt nu aveam, nu era nimic momentan intre noi, a fost doar un sarut. 

~Chanyeol~

Au ajuns intr-un final si Kai cu Sabrina, Min Soo luandu-i repede la intrebari. Si eu asteptam foarte mult sa fie ceva intre ei, dar astept cat este nevoie. 

-Min Soo lasa-i in pace. Enervanto! ii spun eu tragand-o de brat dupa mine. 

-Ma faci enervanta? Cum indraznesti? tipa ea la mine incepand din nou sa ma alerge. Am urcat atat de repede scarile, incat nici nu le-am observat bine. Pe hol era Yonna, asa ca m-am ascuns repede drept ea.