Wonderful life (EXO fan fiction)

Happiness, really?

                    Capitolul 35 - Happiness, really? 

~Lee Ah~ 

Dean a dat buzna peste bine, facandu-ma sa ma sperii destul de rau. M-a apucat de mana tragandu-ma dupa el afara. Nu aveam curaj sa il intreb ce s-a intamplat deoarece parea foarte nervos asa ca nu voiam sa inrautatesc situatia. Am coborat cu liftul intr-o parcare subterana, 2 masini deja plecau de acolo foarte grabite, asa ca ma baga si pe mine in una se urca la volan si pleaca repede. Nu puteam intelege ce se intampla, ma inghesuiam in usa de parca voiam sa ies prin ea. Dean m-a vazut atat de speriata ceea ce l-a facut sa intoarca usor capul spre mine zambind. 

-Am facut o mica schimbare, ma gandeam ca te-ai plictisit de acel loc. imi spune uitandu-se din cand in cand la reflexia mea din oglina masinii. Eu am dat usor din cap, lasand capul in jos, pierzandu-ma in gandurile mele.

-Stai. Baekhyun unde este? L-ai lasat sa plece? Este bine oppa? il intreb eu parca trezindu-ma la realitate. A tresarit usor cand am inceput sa tip efectiv la el, dar si-a recapatat repede acel zambet enervant. 

-Baekhyun este bine acum, deci nu iti mai face probleme. imi spune calm, atent la drum, viteza cu care mergea era destul de mare, ajungand la 150 km pe ora.

-Sigur? il intreb nesigura, nu aveam cum sa am incredere in el. 

-Ti-am spus ca este liber, este liber. Ce nu intelegi? tipa la mine, facandu-ma sa ma imping si mai mult in usa. A marit viteza trecand cu o foarte mare usurinta pe langa masiniile de pe strada. Nu puteam sa ii spun nimic, buzele mele parca nu puteau rostii nici o silaba, inima incepea sa imi bata din ce in ce mai tare, nu stiam cum as putea scapa de Dean, nu vedeam cum se poate rezolva totul. Si Baekhyun, Baekhyun... oare el este bine? Doar din cauza mea, el sufera atat de mult acum. Ma gandeam la aceea seara blestemata si ma simteam atat de neputincioasa in legatura cu aceasta problema. Am plecat destul de departe, chiar iesind din New York, intr-un final a oprit masina, dar eu eram mult prea ganditoare asa ca nu am observat, ceea ce l-a facut pe Dean sa-mi dea o palma peste umar. 

-Haide coboara, am ajuns! imi spune, iar eu intorc capul inca bulversata. Se pare ca eram in mijlocul padurii aici, chiar sunt pierduta. Dean imi deschide usa, ajutandu-ma sa cobor. 

-Hainele ti le-am lasat la hotel, insa ma voi duce maine sa iti iau altele. imi spune el de parca pe mine ma interesau hainele, voiam doar sa plec de acolo. Am intrat in casa aceea, cine ar putea face o casa in mijlocul pustietatii?  Dar nu ma mai putea surprinde nimic la Dean. Casa era foarte mare, m-a urcat la etaj si mi-a aratat camera, baia si bucataria. Pare totusi inca agitat desi voia sa para calm.

-S-a intamplat ceva? imi iau eu inima in dinti si il intreb, muscandu-mi buza si evitand sa il privesc. 

-Nu, nu trebuie sa te ingrijorezi. imi zambeste, sarutandu-ma pe frunte si plecand. M-a lasat in camera chiar cu usa deschisa, ma tot tenta gandul sa evadez de acolo, insa sigur ajutoarele lui sunt pe aici si daca ma vor prinde va iesii mai rau, asa ca m-am asezat in pat, lasand sa imi scape un mare oftat. Mi-am intins capul pe perna simtind cum nu mai puteam rezista situatia, ochii mi s-au inchis usor, usor. Nu dormisem noaptea precedenta, asa ca am adormit foarte repede. Somnul insa mi-a fost spulberat, auzit foarte multa agitatie jos. Neincrezatoare totusi am iesit pe hol si cu pasi mici spre scari, pe scari am avut grija sa nu mi se auda pasii, cand am aruncat privirea prin sufragerie nu mi-a venit sa cred, Baek si tata erau acolo. Fara sa mai stiu ce fac, am inceput sa alerg si sa tip sarindu-i in brate lui Baekhyun.

-Oppa, oppa! Esti bine? Ei te-au lovit asa oppa? il intreb eu plangand, mangaindu-i obrazul care era vanat.

-Sunt bine. Ti-a facut ceva nenorocitul acesta? ma intreaba strangandu-ma in brate. Am inceput sa plang mai tare, nespunand nimic, ceea ce l-a facut pe Baekhyun sa inteleaga. M-a lasat repede din brate si i-a dat un pumn lui Dean care era in fata noastra, politistii care abia i-am observat desi erau in jur de 5 l-au oprit si i-au spus ca se ocupa ei de el.