Wonderful life (EXO fan fiction)

Why now?

                Capitolul 46- Why now?

~Sehun~

Craciunul acesta il petreceam in Tokyo pentru ca a doua zi de Craciun aveam concert. Nu puteam sta fara Min Soo de Craciun asa ca trebuia sa vina cu mine. Am trecut pe la ea inainte sa ma duc la dormitoare desi era tarziu. Intru fara a mai suna ca de obicei gasind-o in sufragerie pe jos lucrand la ceva. Isi ridica privirea cand aude usa sarind repede in bratele mele.

-Cum de nu ma intrebi ce caut la ora asta aici? ma amuz eu imbratisand-o de asemenea.

-Sunt prea fericita. se entuziasmeaza ea, facandu-ma sa zambesc. 

-Ce s-a intamplat? o intreb eu curios, nu a mai fost de mult timp chiar atat de fericita sau niciodata nu am vazut-o in felul acesta. 

-Mi s-a propus un nou rol si voi juca cu Lee Min Ho, da, da! sare ea in sus, facandu-ma sa ma gandesc daca este asa fericita pentru rol in sine sau pentru faptul ca joaca cu Min Ho? Ce faci nu te bucuri pentru mine? ma intreaba ea oprindu-se din topait. 

--Iti place asa mult Lee Min Ho? o intreab eu facand pe gelosul.

-Oppa, nu vrei sa accept rolul? ma intreba ea amuzata.

-Nu chiar nu te las. Daca te vei indragosti de el? ii spun suparat.

-Pe bune? Nu ai incredere in mine? ma intreba devenind serioasa.

-Haide sa nu ne certam pe subiectul acesta acum... ii spun el oftand, nu trebuia sa ne certam dintr-un asa banal subiect si mai ales in aceasta perioada a anului.

-Cum vrei tu. spune nepasatoare asezandu-se pe canapea, continuandu-si treaba ca si cum nu as mai fi acolo, fapt ce ma deranjeaza foarte tare insa eram obisnuit cu reactiile sale de acest fel.

- Maine plecam in Tokyo. Vei venii cu noi nu? Nu pot sta fara tine de Craciun. incerc eu sa o bine dispun.

-Nu voi putea venii. Deja i-am promis lui Min Ho ca ne vom vedea. imi spune plictisita, fiind chiar suparata pentru felul in care am reactionat eu probabil. Cumva te deranjeaza? ma intreba, vazand cum imi dau ochii peste cap la vorbele pe care le aud, cum as putea reactiona cand imi spune ca prefera sa se intalneasca cu Min Ho decat sa vina cu mine?

- Nu. Voi pleca acum. ii spune inca stand acolo langa ea, poate isi va reveni.

-Nu stii unde este iesirea? Poti pleca. La revedere! imi spune ironica, facandu-ma sa imi strang tare pumnul, voiam sa ii spun multe insa am strans din dinti si am plecat, fara a o mai saluta.Vantul m-a izbit puternic in fata, parca vrand sa ma intorc sa o intreb de ce se comporta asa. Nu stiam daca asta a fost o cearta sau doar ceva de moment maine sperand sa uitam totul. Am inspirat adanc luandu-o incet spre casa. Eram foarte agitat, simteam ca este vina mea chiar in mare parte, nu stiu cum de mereu obisnuiesc sa ii iau apararea indiferent de situatie. Imi asez mai bine fularul, fiind atat de frig, drumul devenind mult mai lung deoarece abia ma puteam deplasa, gandul meu fiind complet altundeva fata de prezent. Chiar trebuia sa am parte de cel mai urat Craciun? Si nu asta era ce conta, ca de obicei eu trebuia sa imi cer scuze si nu voiam sa mai fac asta, poate pana ma intorc in Coreea isi va revenii, era singura mea speranta. Cele 10 minute pe care trebuia sa le fac s-au transformat in 30 de minute. Am intrat lipsit de cea mai mica farama de energie, tarandu-mi picioarele prin casa. Ma duc in bucatarie, direct spre frigider, nu am mancat de dimineata iar acum fiind asa suparat voiam sa golesc tot frigiderul. Toti dormeau probabil, in casa fiind destul de liniste mai ales de cand a plecat Ji Yong care mereu ne trezea la ore tarzii, fie ca asculta muzica sau isi facea mancare si singur nu putea, bineinteles alaturi de el toti membri trupei, defapt a fost greu sa ma obisnuiesc fara ei acum ramanand doar cu WINNER in aceiasi casa. Avem mai mult spatiu, acum eu dormind singur. Scot pe masa tot ce apuc din frigider, deschizand televizorul din bucatarie, gasesc un film de actiune bun si ma pun pe mancat si vizionat. Se aude o usa deschizandu-se, imi indrept privirea spre locul unde s-a auzit aparand Mino in halatul pe care obisnuieste sa il poarte mereu, cred ca si pe scene l-ar lua daca ar putea, parul fiindu-i ravasit in toate directiile si ochii atat de mici inca abia ii observam.