Wonderful life (EXO fan fiction)

Flower boy.

   Capitolul 49 - Flower boy. 

~Min Soo~

Mereu am urat diminetile in care ma trezesc mahmura, aceasta fiind una dintre ele. Putin dupa miezul noptii am plecat intr-un club din apropiere unde am stat pana s-au aratat primele raze ale soarelui. Chiar am exagerat cu alcoolul seara trecuta, oare ce a fost in capul meu de am baut atat de mult ma intrebam eu cu vocea stinsa, in timp ce ma indreptam precum un zobi spre baie. Desi au trecut abia 4 ore de cand ma bagasem in pat, nu am mai putut dormii. Jetul de apa puternic face contact cu pielea mea, facandu-ma imediat sa tresar si sa il dau mai incet. Imi dau de cateva ori cu multa apa rece pe fata pentru a-mi mai revenii, insa nu avea nici un efect. Sehun stiu ca nu avea de gand sa se trezeasca prea repede asa ca am dat drumul apei in cada pentru a face o baie revigoranta, oricum cand am venit nu am facut deoarece sigur era ultimul lucru de care eram in stare. Mi-am ales somnoroasa cateva haine din dulap si lenjeria, apoi m-am deplasat inapoi spe baie nu inainte ca sa ii ofer lui Sehun un mic pupic pe frunte. Dormea atat de frumos, incat m-a facut sa raman pentru cateva secunde blocata la fata lui, dormea atat de frumos, precum un copilas. Am stat in baie mai mult de o ora, deoarece acela este locul unde gandurile mele se aseaza la locul lor, ma simt linistita si in siguranta. Intr-un final ies si imi pun prosopul bine in jurul corpului, prinzandu-mi bine parul intr-un coc dezordonat. Imi sterg bine corpul cu prosopul alb impecabil si pufos, apoi ma imbrac repede. Deja starea mea de mahmureala incepea sa dispara, odata ce imi fac aparitia din nou in dormitor, observ ca Sehun inca dormea linistit asa ca ma duc in bucatarie dupa tentativa mea de al trezii. Peste tot domnea linistea, ceea ce ma facea sa cred ca sunt singura treaza desi este aproape ora 12, respir usurata odata ce o vad pe Lee Ah cotrobaind prin frigider, uram sa fie liniste in jurul meu si sa nu am cu cine vorbii. 

-Iaaa, vrei sa iei tot frigiderul? tip eu la ea, observand cum are tot felul de mancare in brate si totusi continuand sa caute ceva. 

-Masa de dimineata trebuie sa fie cea mai consistenta, asa ca trebuie sa il hranesc pe Baekhyun. se amuza ea, eu ajutand-o repede cu toata mancarea, deoarece nu mai era mult si o scapa pe toata pe jos. Nu stiu cum mi-am aruncat privirea asupra degetelor sale observandu-i noul inel. Scap tot ce aveam in mana, spre norocul meu nu era nimic care putea fii spart, asa ca raman cu gura cascata spre inel fara a putea spune nimic. Mereu cand sunt fericita mi se intampla asta. Cuvintele mi se imprastiau in cap, "Min Soo calmeaza-te, nu plange idioato, doar a cerut-o in casatorie, pe bune opreste-ti afurisitele acelea de lacrimi!" imi tot spuneam in timp ce Lee Ah incerca sa ma aduca la realitate, fiind ingrijoarata pentru mine care nu spuneam nimic desi tipa la mine. Ii sar in brate, facand-o sa taca, lacrimile facandu-si aparitia imediat ce nu imi mai putea vedea fata. 

-Nu pot sa cred. Sa fiti cei mai fericiti impreuna si sa va iubiti la fel de mult. ii spun eu stragand-o puternic in brate. O aud rostindu-mi un multumesc, urmat de un chicotit si nu o cert pentru asta. Reactia mea intr-adevar a fost cea mai buna, deoarece am fost atenta la fiecare membru in parte cum au reactionat, dar ei stiu se pare sa isi controleze reactiile insa eu mai am de exersat. Lee Ah si Baekhyun mereu au fost punctul meu slab. Ziua mea a fost cea mai buna, deoarece de dimineata am inceput cu cea mai frumoasa veste posibila.

~Lee Ah~

M-am simtit atat de bine in Paris, a fost o vacanta foarte placuta si voiam sa dureze mai mult. Nici nu am ajuns bine, iar tata isi face aparitia in camera mea dupa un mic ciocanit la usa. Ma saluta iar eu doar ii sar in brate asa cum faceam cand eram mica. 

-S-a intamplat ceva scumpa mea? imi spune mangaindu-mi incet parul. 

-Tata, Baekhyun m-a cerut in casatorie! ii spun eu, vocea tremurandu-mi putin, pana acum am fost bine cu asta dar acum aveam toate aceste sentimente de neexplicat ce ma faceau sa fiu agitata si lacrimile sa isi faca prezenta, insa nu voiam sa le dau voie.