Wonderful life (EXO fan fiction)

Ending.

                 Capitolul 50 - Ending.

 Totul era asa linistit aici, incat tristetea mea parca era mai apasatoare. Iau o gura mare de aer inainte de a intra in casa, incercand sa zambesc, nu trebuie sa ma comport asa imatur, desi sunt atat de dezamagita, dezamagita in primul rand de mine. Fratele mai mare a lui Sehun deschide usa lasandu-ma pe mine sa intru prima, unde dau cu ochii nu doar de parintii lui ci si de Baekhyun, Lee Ah, Chanyeol, Yonna si Suho. Ma opresc odata ce ii vad, fix in dreptul usii, fratele lui Sehun impingandu-ma mai mult spre multime, Lee Ah si Baekhyun incepand sa cante ceva, nici nu percepeam bine ce melodie deoarece privirea imi era fixata pe Sehun care zambeam satisfacut, privindu-ma fericit cu un buchet mare de trandafiri albi. Nu intelegeam ce se intampla, insa nici nu puteam intreba, nu am stiut niciodata cum trebuie sa reactionez in situatii de genul. 

-Stiu ca nu trebuia sa fac nimic mai romantic pentru ca te cunosc atat de bine si nu ti-ar fi placut. Nu trebuie sa fac asta in fata lumii intregi, ci doar in fata lumii noastre, in fata celor mai apropiate persoane si nu trebuie sa fac asta in genunghi, ci o fac pur si simplu. imi spune el, de parca recita o poezie bine invatata, in timp ce zaresc in mana sa o cutiuta micuta cu un inel in ea. Inima incepe sa mi-o ia la goana, punandu-mi mainile peste fata, pentru a oprii lacrimile sa curga. Vrei sa fii sotia mea? ma intreaba incet, apropiindu-se usor de mine, atat de usor incat ii simteam respiratia pe gatul meu, ceea ce ma face sa imi pun bratele repede in jurul gatului sau. Fara voia mea lacrimile incep sa curga destul de vizibil, vocea incepand sa imi tremure, murmurand un da ce doar Sehun l-a auzit, strangadu-ma atat de tare in brate. Vocea lui Baekhyun acompaniata de cea a lui Lee Ah dadea atmosferei un strop de tristete, simteam nevoia sa plang si mai mult doar auzindu-le vocile. Nu puteam sa cred ca doar cu o luna in urma eram atat de fericita pentru Lee Ah si acum sunt exact in locul ei, abia stiind cum sa reactionez si sa fac fata tuturor acestor sentimente si emotii. 

-Si trebuie sa mai stii ceva. aud o voce cunoscuta in spatele meu, intorcandu-ma repede il observ pe domnul Steven, reprezentantul cu care m-am vazut ieri. 

-Ce faceti dumneavoastra aici? intreb complet confuza, uitandu-ma la toti din camera cum se amuzau.

-Trebuie sa uiti ziua de ieri, am fost doar un bun actor. Contractul nostru ramane stabilit pentru a-l semna saptamana viitoare. imi spune, aruncand totul ca o bomba asupra mea. Nu puteam sa cred ce se intampla si cum Sehun a planificat totul atat de bine. A fost cea mai fercita zi din viata mea pe care stiu ca mereu mi-o voi aminti. 

~MinHyun~ 

Lee Ah s-a schimbat fata de cum era in liceu, fiind mai frumoasa, dar are acelasi comportament jucaus si copilaros care mereu l-am apreciat la ea. Dupa o saptamana de cand ne-am vazut au inceput filmarile pentru noul MV. Conceptul este foarte interesant, despre o dragoste imposibila, care defapt se dovedeste mai posibila decat orice, continand acel mic sarut la final, chiar va trebui sa ne sarutam, ma gandeam eu in timp ce asteptam sa ajunga si ea pentru a incepe. Isi face prezenta remarcabila, Min Ki alergand ca de obicei spre ea restul fiind asa incantati de prezenta sa. Are aceea aura in jurul sau care ii atrage pe toti. Ma duc sa o salut si eu si imediat trecem la treaba. Totul a decurs foarte bine si ma intelegeam la fel de bine ca in liceu cu ea. Era aproape sfarsitul filmarilor dupa mai bine de o saptamana, iar eu si Lee Ah am facut o mica pauza pentru a bea ceva. 

-Este un inel de logodna? o intreb observand ca pe degetul sau era un inel frumos. Ea raspunde afirmativ, zambind in timp ce se uita la el. Imi era frica de acest raspuns si nu stiu de ce tocmai ce intrebasem. Defapt continuam sa ma intreb de ce mi-ar pasa, tot ce a fost intre noi este in trecut, insa chiar ma simt asa agitat acum ca mi-a spus asta. Chiar atat de mult il iubeste incat deja a acceptat sa fie sotia lui? Oare chiar urmeaza sa se casatoreasca curand? imi puneam eu sute de intrebari, care nu aveau nici un raspuns. Am evitat sa o mai intreb ceva legat de acest lucru, deoarece nu voiam sa stiu nimic, chiar nu voiam.