Wonderful life (EXO fan fiction)

Freedom.

         Capitolul 43 - Freedom.

-Oppa, de ce esti asa? De ce te comporti asa exact cu mine? Erai una dintre persoanele la care chiar tineam. Asta ma doare cel mai tare. spune ea incepand sa planga, lasandu-se usor in jos, punandu-si capul pe genunchi. Facea asta intentionat, stia ca ma va face sa cedez, dar nu puteam face. Am facut un pas spre ea vrand pentru moment sa o fac sa nu mai planga asa, dar mi-am strans puternic pumnul, iesind nervos. M-a facut sa ma simt oribil, de ce trebuia sa tin si eu la ea? Am mers acasa, facandu-mi imediat bagajul, nu stiam unde sa plec, doar voiam sa plec oriunde.

~Sehun~

M-am dus la tatal lui Min Soo, trebuie sa rezolvam problema, erau la fel de derutati si speriati ca si mine. Mergand in drum spre casa dupa ce am fost la parintii ei, desi era cu mult peste miezul noptii primesc mesaj de la managerul sau: " Imi pare rau pentru tot ce am facut, dar nu voi schimba nimic. Insa doar voi pleca de aici." L-am apelat imediat, telefonul sa fiind deja inchis. In 10 minute nu stiu cum am ajuns la aeroport, bine ca strazile erau destul de pustii, incat am putut coduce cat mai repede. Am inceput sa alerg prin aeroport fiind foarte bine camuflat, nici eu nu m-as fii recunoscut. Am decis sa ma dau  batut dupa jumatate de ora in care am alergat prin tot aeroportul. Ma asez extenuat pe o banca lovind nervos cu piciorul in pamant, daca pleca acum nu mai exista nici o sansa ca Min Soo sa scape de acolo. Imi las capul pe spate rezemandu-mi capul de perete, cand ma uit in fata l-am vazut pe manager la un automat de cafea, nu stiam sigur daca mintea imi joaca feste sau el chiar este managerul. M-am ridicat rapid fugind spre el si apucandu-l de umar, intorcandu-se foarte speriat de parca simtea ca cineva il urmareste.

-Cum mai gasit? Nu imi retrag declaratia daca asta vrei sa ma rogi. imi spune luandu-si cafeaua, lasadu-si privirea in jos, se vedea ca ii pare rau insa nu puteam realiza de ce se comporta asa, de ce a facut asta. 

-Spune-mi doar de ce ai facut asta? il intreb lovindu-l peste umar. 

-Vrei sa cred ca nu ti-a spus deja Min Soo? Vrei sa auzi de la mine? ma intreaba el pe un ton destul de ridicat, dandu-si ochii peste cap vrand sa plece. 

-Stai! ii spun prinzandu-l de geaca. Ce trebuia sa imi spuna Min Soo? il intreb fiind complet derutat, la ce se referea? ma intrebam eu. 

-Lasa-ma, trebuie sa plec... voi pierde avionul in stilul acesta. imi spune smulgandu-si geaca din mainile mele. 

-Jung Hyung! Te rog, doar gandeste-te! Gandeste-te ca Min Soo sufera acolo poate pentru mai mult de 5 ani acolo si asta doar din cauza ta. Tu chiar nu ai inima? S-a comportat atat de frumos cu tine incat uneori prefera sa mearga sa te ajute pe tine decat sa petreaca timpul cu mine. Ea chiar te-a apreciat si probabil niciodata nu isi va pierde atasamentul fata de tine. Nu te rog sa te duci acum sa retragi plangerea insa gandeste-te la Min Soo in primul rand care te-a ajutat mereu. ii spun eu devenind atat de suparat si ingandurat, intr-un fel voiam sa sar pe el sa il bat pana accepta insa calea cea mai buna mi s-a parut aceasta. Privirea lui era atat de pierduta, nespuandu-mi nimic dar nici nu se misca din acel loc. M-am intors la 90 de grade si am plecat incet spre iesirea din aeroport. Ceva imi spunea ca o sa ia in considerare tot ce i-am spus, speram asta. 

~Jung Hyung~

Tot ce mi-a spus mi-a rupt inima, nu stiam  ce sa fac, picioarele mi-au ramas nemiscate pentru inca 20 de minute de cand Sehun a plecat, asa ca avionul deja plecase. Mi-am strans tare pumnul lovind aparatul de cafea, simtind cum ochii mi se umezesc. Am plecat incet spre iesire, simtind cum vantul ma izbeste puternic in fata, vremea era atat de urata incat parca si ea ma certa de ce am facut, ma simteam atat de vinovat. Au trecut 2 zile si asteptat ca aceast sentiment de vina sa dispara insa se amplifica pe timp ce trecea timpul. Trebuia sa o mai vad pe Min Soo, voiam sa o vad, poate ii este mai bine. Am intrat incet in inchisoare incepand sa ma simt si mai rau, m-am oprit in loc vrand sa ma intorc insa mi-am contiuat drumul, pasind foarte incet. Ajungand langa sala in care o puteam vede am auzit vocea lui Sehun, usa fiind putin deschisa mi-am putut permite sa stau putin sa o vad si asa puteam observa si mai bine cum se simtea. Erau si Lee Ah cu Baekhyun, oare cum au putut intra cu totii?  Primul lucru pe care l-am vazut a fost Min Soo care isi tinea capul pe Sehun plangand.