HЕART HAUNT

Străinii

05.01.2009,ora 00:00 noaptea, Împreună cu el pe drumuri noi.

                    இA๓ℊℯℓஇ

Mă trezesc din somnul meu de un zgomot puternic . Ridic capul după un corp cald ,sincer nu știu pe cine stau. După ce sa aflat adevărul despre Mike ,Alya și Skin au plecat acasă. Pe Demon nu l-am mai văzut de după îmbrățișarea care am primit-o de la toți.
Un alt zgomot se aude și acesta seamănă foarte mult cu un sunet de  pistol. Îmi ridic privirea spre omul care se află dedesubtul meu și observ acei ochii reci.....ochii lui Demon. Tresar speriată de faptul că el este aici și cad de pe corpul lui pe marmura rece din cameră. Mă ridic însă el nu spune nimic, doar mă privește tăcut.
- Ce cauți în camera mea? țip eu spre el.
Rapid îmi pune mâna la gură și mă trage peste el ,fiind din nou în poziția care am fost până să cad din pat.
Nu pot vorbi din cauza că nu și-a luat mâna de la gura mea.
- Ascultă-mă bine,orice auzi sau orice se  întâmplă vei fugi ! Ai înțeles?  zice dur spre mine.
Aprob din cap,deoarece nu pot scoate nici un sunet . Demon lasă mâna lui de la gura mea și îmi face semn să tac.
Niște pași vin spre camera noastră ,pașii destul de apăsați, Demon se ridică din pat și merge spre ușa . Scoate pistolul din buzunarul pantalonilor care era îmbracat cu ei și îl ține în mâna dreaptă . Pașii acelor persoane de după ușa se opresc fix în fața ușii unde sunt eu și  Demon.
- Am căutat pe acea fată peste tot! Mai sunt aceste camere.  O vom găsi și o vom omorî! spune unul dintre persoanele din fața uși camerei mele.
Aceste cuvinte spune de ei ,mă sperie teribil. Acești oamenii au venit după mine ? Dar de ce ? Nu le-am făcut nimic! Demon mă privește calm ,însă eu sunt extrem de panicată.
- Eu verific camera asta ,tu du-te în cealaltă! spune persona care vine spre camera unde ne aflăm.
Ușa se deschide ușor, inima mea se face cât un purice la pășirea persoanei străine în camera mea. Acea persona întoarce privirea spre  mine și zâmbește.  Zâmbetul lui este unul complet  ciudat, însă mă sperie .
- Deci aici erai ! zice el bucuros de găsirea mea.
Nu apucă să spună altceva ,Demon îl trage spre el și îi pune mâna la gură, străinul se zbate degeaba , Demon este mai puternic, pistolul lui Demon ajunge  la stomacul străinului și într-o fracțiune de secundă zgomotul produs de pistol se aude în toată încăperea..... Demon la omorât....a omorât omul care voia să mă omoare....Demon e din nou...eroul meu..
Mă trage de mână spre ieșire lansând corpul neînsuflețit al acelui strain în camera mea ,lat pe jos. Mergem pe scări  ușor, încât să nu facem mare zgomot.
Traversăm holul spre ușa de la ieșire din casă, dacă cineva ne vede sigur ne va trimite la un spital de nebuni . Eu cu o rochie de noapte de dantelă pe mine părul meu de parcă am pus mâna în priză.... Toate acestea plus un Demon îmbrăcat la niște blugi și un tricou negru șifonat, părul lui la fel ca al meu decât mai bine , pare că suntem scăpați de la un centru de persoane cu dezechilibru mintal. Ajungem în final la ușa din față ,  Demon o deschide ușor, ieșind primul și privind zona de afară.
Îmi face semn să îl urmez și pornim spre ieșirea din curte , parcarea unde sunt și mașinile .  Alerg cu el de mână ,deoarece el mă trage de mână după el. Deodată multe sunete de pistol se aud înspre noi, Demon mă trage după o mașină  și ne punem la pământ . Stăm amundoi după mașina care este un paravan pentru noi.
Demon deschide ușa mașini și trage niște gloanțe,observ cum el a nimerit două persoane care se îndreptau spre noi.
- Intră în mașină cât eu le distrag atenția! îmi spune Demon dur.
Aprob din cap și mă las manipulată de el ,fie ce o fii, decât să mă omoare ăia mai bine mă omoară  Demon.
Intru în mașină pe locurile din spate și aștept să văd ce mai are de gând Demon . Văd cum el vine spre mașină ,sărind la propriu în ea. Gloanțele lor vin spre noi și ne sparg geamurile la mașină, țip de frică, însă Demon pornește mașina și dă în spate.
Iesim din parcare urmăriți de o ploaie de gloanțe. Demon accelerează cu putere. Scăpăm de acele persoane și mergem spre un loc necunoscut.
- Unde mergem ? îl întreb nedumerită.
- Vei vedea. spune el spre mine calm.
Mă duce undeva să îmi taie gâtul? De ce este atât de secretos ? Parcă ar fii secret de stat unde mă duce. În fine îl las să facă ce crede el . Doar ma salvat..
- Mulțumesc! spun eu spre el.
- Pentru? mă întreba el cât timp conduce.
- Pentru că mai salvat din nou ....ca un erou... eroul meu...spun eu ușor.
Deodată văd cum Demon pune o frână bruscă și mă privește mirat.
- Mai spune o dată ce tocmai ai zis ! spune el cu privirea spre mine.
- În legătură cu ce ?întreb eu.
- Cu eroul! zice el dur spre mine.
- Am zis că ești erou că mai salvat . spun eu spre el din nou.
- Nu asta ! Ce fel de erou sunt? spune el fiind mai aproape de mine.
- Ești...eroul meu ... repet eu ca un papagal.
Înghite în sec  cele auzite și se întoarce spre volan de unde pornește mașina și ne îndreptăm din nou spre locul unde vrea el să ajungem .
- Eu nu pot fii eroul nimănui...nici măcar al tău! spune el spre mine privind la drum.
Deodată niște picături de ploaie se văd pe parbrizul mașini, afară plouă și eu sunt aici într-o mașină cu el . Mii de întrebări îmi stârnesc interesul pentru ce a spus el adineauri . El chiar a fost erou meu de multe ori ! De ce nu crede asta când îi spun ?
- De ce spui asta ? întreb .
- Să spun ce? întrebă din nou de parcă nu ar știi la ce mă refer.
- Că nu ești eroul nimănui...
- Chiar nu sunt! zice el dur.
- Pentru mine ești ! Chiar dacă nu accepți asta ... zic eu curajoasă spre el care pare destul de iritat de ce spun.
Cand vrea să îmi spună ceva un zgomot se aude de la mașină și ne îndreptăm privirea spre ea amundoi, deodată se oprește sub privirea noastră .
- Rahat! spune nervos Demon.
- Ce sa întâmplat? întreb eu .
- Nu mai avem benzină... adaugă el.
Suntem amundoi blocați într-o  pădure ,departe de oraș și casă, unde sigur nici semnal la telefon nu este și mașini nu trec pe aici. Ce ne vom face?
- Ce facem ?întreb speriată.
- Plouă frumos afară...deci mersul prin ploaie ne va prinde bine Îngerule!
- Mers prin ploaie? Ai uitat că în spatele tău ai o persoană bolnavă? pun eu accent pe cuvintele mele.
- Nu am uitat! Dar persoana din spatele meu poate fii moartă de nu face ce spun. Nu se știe când acei oamenii ne vor prinde din urmă,dar sunt în fața noastră, ei au benzină! îmi atrage Demon atenția că suntem urmăriți .
- Ok ,mergem prin ploaie, ai câștigat! spun eu dându-mă bătută.
Ne dăm jos din mașină amundoi ,picăturile mari de ploaie ne pică pe hainele și pielea noastră.
Rochia mea de noapte este pre subțire pentru o vreme ca asta . Afară gheață pe jos și zăpadă în unele locuri și mai și plouă și bate vântul.
- Cred că o să fie o problemă la cum te-ai îmbrăcat... spune el.
- Mie îmi spui ! Mor de frig! spun eu înghețată.
- Avem de mers două ore până la cabana care o am eu prin zona asta. Apropo frumoși papuci ! îmi spune el.
Mă uit în jos și observ că sunt încălțată cu papuci mei cu un unicorn în vârful degetelor.
- O să alunec pe gheața asta! Nu o să reușesc ! mă vait eu.
Chiar ce am zis am și făcut în următoarea secundă, mă așteptam să cad pe jos ,însă am picat pe un corp puternic. Eram în picioare și am intrat la propriu în Demon.
- Eroul meu ,cum ziceam ! spun spre el.
Mă privește urât se pare că nu vrea să îmi fie erou ,nici eu nu as vrea la câte probleme am ,parcă ele se agață de mine și eu de ele. Mergem din nou pe frigul care sincer mă afectează atât pe mine cât și pe el, deoarece este și el dezbrăcat da nu ca mine.
- Mergem de jumate de oră și este pustiu!  Sigur știi drumul ?întreb eu dârdâind din toate încheieturile de la frig, nici picioarele nu le mai simt,noroc ca ne-am încălzit puțin la drum.
- Normal că știu! Am mai fost pe aici.
zice el
- Ce nebun ar umbla prin pădure? adaug eu.
- Nu e prima dată când sunt în situația asta...spune el ușor.
- Ai mai fost alergat de străini? întreb eu.
- De multe ori . Nu sunt străinii!
Privesc confuză tot ce spune ,cum adică nu sunt străinii nici măcar nu îi cunoștem. Oare el îi știe?
- Atunci cine sunt ?îl întreb.
- Dușmanii fratelui tău cred . spune direct de data asta fără vro ezitare .
- Vrei să spui că fratele meu este responsabil de asta ?
- Mai vezi pe altcineva care stă în casă cu tine periculos? adăugă el.
- Can... spun eu.
- Păi fratele tău e în mână cu Can ,deci amundoi sunt implicați! merge el mai tare și eu încercând să mă țin după el.
- Crezi că ne vor găsi? speriată cum sunt mă țin după pașii mari ai lui.
- Totul e posibil! spune el.

**************************************

Mergem de o oră prin frigul care mă făcut să deger complet,  mă dezechilibrez și cad pe zăpada care se află pe poteca din pădure.  Ochii mi se închid și văd negru cum mă așteptam.

**************************************

Deschid ochii după ce aud un zgomot puternic . Spre să nu fie străinii!
Deschid ochii și observ pe Demon care a scăpat o vază de flori artificiale pe jos . Văd cum o ridică și vine spre mine.
Stai așa,dacă nu mai suntem afară și suntem la căldură, înseamnă că am ajuns la cabană . Nu îmi vine să cred!
Demon ma salvat iar ,ma adus aici singur și sigur a mers cu mine în brațe ceva timp. Deși a făcut asta nu este obosit deloc la cum arată pe chipul lui .
- Credeam că ai să dormi la fel ca și,,Frumoasa din pădurea adormită"  și că nu te mai trezești ! îmi spune el.
- Ai fii vrut să nu mă trezesc ? îmi îndrept privirea spre el.
- Nu. Aș fii vrut să nu adormi. adaugă el.
- Îmi pare rău! regret că am adormit.
- O să stăm o vreme aici. Unde spuneai că este Hades ? mă întreabăel.
- În  Italia.  adaug eu.
- Din ce cauză a plecat acolo? A fugit de pericol?
- Ce vrei să spui cu asta ? spun eu mirată.
- E clar că scumpul tău frate știa că vei fii atacată.  îmi toarnă în fața niște cuvinte care mi se par destul de dure la adresa fratelui meu.
- Nu avea de  unde știi.  Nu mă lăsa dacă ar știi! spun eu.
- De ce ai încredere în el ?
- E fratele meu ,nu e deajuns ce spun?
- Nu este cine crezi tu că este !
- Atunci spune-mi tu, cine este fratele meu ? îl întreb dar nu mă bagă în seamă și pleacă spre ieșirea din camera unde mă aflu.
De ce a plecat ? Ma lăsat fără răspuns... Nu e frumos ce a făcut!  Mă ridic din pat și simt o amețeală puternică.  Se pare că gerul ma afectat cam mult .
Mă ridic să merg spre el ,apăs pe clanță să ies din cameră,dar este închisă.  Sunt închisă aici de Demon! De ce ?
- Demon deschide ușa ! nu aud nici măcar un zgomot .
Pun urechea în ușa și tot nu aud un sunet, deci clar nu este în casă.  Dar de ce ma închis.  O să aștept să vină ! Sper să îmi explice tot !