HЕART HAUNT

Datoria

•20.08.2008,Exsternare.

இ A๓ℊℯℓஇ

•20.08.2008.

Au trecut 10 zile de când eu am fost internată la spital, am fost ținută la aparate cu tratament, am fost consultantă de mai mulți medici, plus o firma mi-a făcut o donație ajutându-mă cu bani pentru internare. Se pare că cele mai rele cazuri uneori primesc ajutor și de la alți,, îngeri ". Eu am fost una dintre cei ajutați, nu mă așteptam să primesc o donație de undeva vreodată, dar se pare că în viața nu stim niciodată ce suprize vom avea. Sunt foarte bucuroasă, deoarece nu mai trebuie să plătesc spitalizarea și medicamentele pe luna asta, chiar sunt norocoasă uneori.
Astăzi voi fi exsternată, medicamentele din donație și-au făcut efectul un pic mai rapid, însă trebuie să am grijă de fac de aici încolo, deoarece sunt expusă la pericol de sănătate, au venit și cei de la primărie, am semnat foi cu ei și oficial am pensie pe caz de boală, nu e nimic de bucurie pentru că am probleme de sănătate, dar un bolnav să primescă niște bani este ceva minunat. Deja mă săturasem de pereți aceștia,, goli", sufletul meu aștepta vederea soarelui. Mie dor și de Alya, m-a vizitat acum patru zile, mi-a adus iaurt și niste fructe cu ciocolată, o ador pe fata asta, îmi e singura mea prietenă, e o scumpă! Abia aștept să mergem împreună la facultate. Mi-a adus și partiturile care eu le-am pierdut stând în spital, măcar m-am recuperat lecțile. Ce bine este când toate revin la normal și scap de la spital.
- Angel, mă auzi? Tresar eu deodată din gândurile mele despre aceste zece zile de spital.
Privesc să văd cine mă strigat și văd chipul lui Ivan.
- Să nu mai țipi vreodată așa, m-ai speriat rău! Spun eu agitată și puțin nervoasă.
Trag aer în piept să mă calmez, uneori e enervant Ivan, mai ales când mă sperie, iar de când sunt în spital și i-am promis că îl ajut cu Demon stă numai pe capul meu, apare de nicăieri și mă sperie oriunde. Așa ceva nu am mai văzut!
- Unde îți era capul oare? Mă întrebă el zâmbind.
- Astăzi plec din spital și mergem să îți plătim ție datoria la Demon, pensia pe caz de boală mi-a venit de ieri. Spun eu calmă și sigură pe mine.
- Îți mulțumesc din suflet, Angel! Nu știu ce m-aș fi făcut fără tine. Spune el fericit.
Pune  mâna lui pe mâinile mele, îmi ia mâinile și mi le sărută.
- Pare a fi o telenovelă la cum te comporți cu mine de când ai aflat că te pot scăpa de datoria la Demon.  Spun eu lui.
- Adică? Mă întrebă el serios.
- Pe bune Ivan? Trebuie să îmi săruți mâinile? Chiar trebuie?Îl întreb eu pe el.
- Uneori ești foarte amuzantă Angel, așa îmi exprim eu bucuria uneori, dragă, de acum încolo vei ști la ce să te aștepți de la mine. Spune el blând.
- Mă bucur să aud asta! Spun eu serioasă și zâmbind.
Deodată pe ușa intră o doamnă îmbrăcată cu o fustă creion roșie și tocuri destul de înalte, având o cămașă albă pe ea și un ruj strident pe buze.
- Bună ziua, Angel Smith ! Eu sunt una din secretarele spitalului, am venit să îți aduc externarea. Te rog să dai o semnătura pe foaia aceasta și apoi poți pleca acasă. Spune ea serios cu o foaie în mâna.
- Semnez cu mare drag, așteptam de ceva vreme ziua asta. Spun eu calm.
- Te cred! Întelegem cu toți situația ta și ne dam seama prin ce treci, puține cazuri ca tine, dar niciunele până acum să spună că nu își permit dacă se împrumută la neamuri niște bani pentru o intervenție chilurgicală. Spune doamna dur și serioasă.
Ivan mă privește trist ,înțelege și el acum prin ce trec eu, dar asta e , nu toți avem ce ne dorim mereu.
- Asta este.... Spun eu tristă.
- Pensia asta pe caz de boală te v-a ajuta să cumperi medicamente. Spune doamna serioasă spre mine.
- Da..Spun eu ușor.
- Nu uita, fără mișcări bruste, fără stres, fără sport , fără nopți nedormite, fără teamă. Spune doamna spre mine blând.
- Vă mulțumesc de sfat!
- Nu ai pentru ce drăguță! Spune ea spre mine zâmbind.
- Branula o schimb ca și până acum, nu? O întreb eu pe ea.
- Da, decât ai alt medicament, dar de schimbat o dată pe zi dimineața. Spune ea dură.
- Ok... Mulțumesc! Spun eu serioasă .
Doamna aprobă din cap și pleacă din salon lasându-mă cu Ivan. Ivan nu mai arată rău, nu a mai fost bătut și vânătăile îi s-au dus. Acum e normal și el ca înainte.
- Hai să mergem acasă la tine! Spune el întrăzneț.
- Hai! M-am săturat de locul ăsta. Spun eu bucuroasă că plec.
- Îmi dau deja seama că vrei să pleci, dar să o luam ușor, ai auzit ce a spus, fără sport s-au mișcări bruște. Spune Ivan unele dintre regulile sănătați mele.
- Știu, chiar dacă sunt grăbită, nu pot merge chiar atât de rapid... Spun eu supărată pe situația mea.
- Îmi pare rău , Angel! ....
- Ivan ce cauta oare Demon în spital? Îl întreb eu.
- Ce vrei să spui? Spune el.
- Pai după ce te-am întâlnit în ziua aia pe tine, a doua zi a venit el la mine, l-am întrebat ce e cu el la mine, dar nu a zis mare lucru. Spun eu serioasă.
- Prietenul lui este internat în spital, a greșit salonul, mi-a zis mie asta. Spune el ușor.
- Prietenul lui e bolnav ca mine? Întreb eu.
- Nu, Angel! Ești singura din oraș cu boala ta.. El doar a încurcat salonul, al său prieten era lângă al tău salon. Spun el calm , explicându-mi.
- Aaa.. Spun eu făcând o expresie că am înțeles.
- Dar de ce întebi de el Angel? Mă întrebă Ivan.
- Va trebui să vorbesc cu el că îți achit eu datoria, cât știu ceva de el, știu cum să vorbesc cu el. Îi spun eu serioasă.
- Aaa, acum înteleg! Dar Demon nu vorbește prea mult Angel, v-a lua bani și te v-a lăsa. Spune el ușor.
- Mai bine, nu vreau să dau multe explicați, s-au să intru în belele. Spun eu serioasă.
- Nu vei intra! Spune el calm.
Părăsim incinta spitalului după câteva minute de aranjat bagajele mele. Ajunsă în casa mea, deschid becul, apare și Ivan în urma mea cu bagajele mele, merg spre living să mă așez pe canapea de la oboseală, aprind lumina și țip tare când văd pe Demon pe canapeaua mea. Ivan vine într-un suflet spre mine să vadă ce am, dar când îl vede le Demon se blochează.
- Demon???.... Spun eu cu ultimul glas care îl mai am de la sperietură.
- Îngerule? ... Spune el mirat.
- Ce cauți în casa mea? Spun eu dur. 
- Nu știm că e casa ta, frumoasa casă apropo! Spune el blând.
- Mulțumesc.. Cred! Spun ușor.
- Ivan datoria nu te așteptă din urmă! Spune Demon dur.
Ivan nu spune nimic de parcă frica la copleșit. Avem bani, acum de ce îi e frică?
- Ivan oficial nu v-a mai fi dator la tine, îi plătesc eu datoria. Spun dur.
Demon mă privește tăcut, fără a spune nimic despre ce am zis eu.
- Da, îți dă ea bani care îi am să ți dau. Spune Ivan foarte ușor.
- Asta nu era în discuția noastră.Ivan ori îmi dai bani , ori iei o bătaie. Spune Demon.
- Îi dau eu pentru el, nu auzi? Îl întreb pe Demon.
- Da îi dă Angel. Spune Ivan.
Demon vine spre noi, deodată Ivan fuge și ușa de la intrare se aude, Ivan a fugit de aici lăsându-mă singură cu Demon. Ce naiba face? Demon zâmbete de dispariția lui Ivan și mă privește ciudat.
- Deci tu îi plătești datoria? Mă întrebă Demon.
- Da. Spun eu sigură pe mine.
- Nu i-o poți plăti! Spune direct Demon. 
- Cum nu? Spun eu.
- Tu o plătești pe a ta , nu pe a lui. Spune el.
- Pe a mea? Spun eu întrebător.
- Ai uitat când te-am salvat? Mă întrebă el dur.
- Nu am uitat... Spun eu calmă. 
- Bun. Spune direct el.
- Plătesc și datoria mea și a lui atunci! Spun eu spre Demon.
Scot din geanta mea bani pentru Demon, dar Demon îmi ia geanta și mi-o aruncă pe canapea. Ce are de gând să facă?
- Voiam să îți dau bani! Spun eu spre el.
Zâmbete la ce spun și se apropie foarte tare de mine. Apoi când ajunge în dreptul meu, mă privește în ochi pune mâna pe soldul meu, mi de fluturi apar în stomacul meu, Demon îmi creează atâtea senzați și nu știu cum reușește asta.
- Îngerule de ce îl ajuți pe acel fraier? Mă întrebă Demon despre Ivan.
- Nu e fraier! Este prietenul meu! Spun eu.
- Prieten? Ivan nu este un om sincer, nu are prieteni s-au tu ești atât de credulă să îl crezi? Mă întrebă el.
- Te înșeli! Spun eu lui Demon.
- Niciodată nu fac asta! Spune el dur.
Mă trage la pieptul lui și îmi trage mâna spre el, apoi o pipăie până ajunge la branulă. Ce face? Apasă pe baranulă când vede că tresar se uită la mine atent, dar nu spune nimic.
- Cam mult ți branula asta în tine. Spune Demon. 
-Nu e treaba ta ce fac eu! Spun spre el dură.
- La ce te ajută? Întreabă el.
- Branula?
- Da. Spune el direct.
- La multe.
- Unde s-a dus Ivan? Spune Demon.
- Nu știu... Îl privesc eu calmă.
Nu spune nimic dar deodată simt mâinile lui pe piciorul meu. Ce face?
Încerc să plec din peisaj dar mă trage spre el, intru cu spatele meu în el, simt respirația lui caldă pe ceafa mea apoi încet spre gât. Deodată simt un pupic pe gât, Demon îmi invadează spațiul personal cumva? Încerc să scap din mâinile sale dar nu pot.
- Nu fugi Îngerule! Spune el.
- Demon, lasă -mă!! Spun eu scandat.
- De ce îți e teamă? Până la urmă vei cadea în iadul meu Îngerule. Spune zâmbind el.
- Iadul tău? Întreb eu mirată.
- Vei înțelege într-o zi. Spune el plecând spre ușa.
Tipul ăsta este cel mai ciudat om din lume, nu înteleg la ce se referă, însă nu cred că e bine, deoarece el este un tip periculos. Alerg după el spre ieșire, deoarece mi-am dat seama că nu i-am dat bani. Ies după el și când îl prind din urmă sunt prinsă din spate de niște brațe puternice. Ce se întâmplă?
- Demon, am prins o nebună care te urmărește, o audiem? Întreabă băiatul care ma prins, mă întorc spre el și văd că este un tip cu ochii negri, par saten, plini de muschi.
Demon se întoarce spre noi să vadă pe cine a prins prietenul lui dar când mă vede zâmbește.
- Lasă Îngerul Skin! Spune Demon dur.
-Deci ea e Îngerul? Ce mică și firavă e! Dar este chiar frumoasă. Spune acel Skin care mă ține.
- Repet lasă Îngerul jos! Spune Demon.
- Bine sefu'! Nu vreau să te enervez. Spune el lăsând mâinile jos după mine.
- Îngerule de ce ai venit după mine? Spune Demon privindu-mă în ochii.
-Nu ti-am dat bani la datoria mea și a lui Ivan. Spun dur.
Skin se uită confuz la mine, Demon mă privește serios fără nici un sentiment pe față. Skin se uită la Demon să vadă ce are de spus dar își ferește privirea când văd sprâncenele lui Demon mișcându-se.
- Datoria lui Ivan? Spune Skin.
- Da, o plătesc eu. Spun serioasă.
- Nu mai are datori la noi. Spune Skin dur.
- Ce?? Întreb eu mirată.
- Nu auzi Îngerule? Vrei să vii la mine în pat să te fac să auzi? Spune Demon zâmbind.
Mă fac roșie de nervi și de rușine, nu suport ca cineva să îmi vorbească așa.
- Nici moartă nu o să ajung la tine în pat! 
- Așa spun multe! Spune Skin.
- Eu nu sunt ca acele,, multe ''. Spun eu serioasă.
- Mai vedem! Spune Skin.
Arunc stocul de bani la picioarele lui Demon, nervoasă. Mă privește surprins și atent.
- Asta e datoria mea și a lui Ivan pentru tine bani contează mult de ai ajuns să bați oameni pentru ei. Așa că uitei, dar nu îl mai bate pe Ivan. Spun eu dur spre Demon.
Nu mai spun nimic și nici ei, plec de lângă ei în casă la mine. Dar nici bine nu ajung să întru în bloc că cineva mă prinde de mâna și mă întoarce cu toată puterea spre el. Întoarsă văd ochi nervoși a lui Demon. Skin se uită la noi speriat de ce vede la Demon.
- Dă-mi drumul! Spun dur.
- Și dacă nu , ce o să faci? Mă întreabă el.
- Dă-mi drumul , nu auzi? Încerc eu să trag mâna mea din strânsoarea lui.
- Frate ce ai de gând? Spune Skin speriat de ce face Demon.
- Îngerul m-a jicnit puțin. Spune Demon uitându-se spre mine.
- Hai să mergem! Spune Skin.
- Ne mai vedem Îngerule, nu uita acum nu mai ești datoare. Spune Demon sincer.
- Perfect. Spun dur.
Imediat ce Demon a luat mâna după mine fug cu toată forța mea spre bloc, intru direct în el fără să mai mă uit înapoi. Urc scările grăbită până la ultimul etaj unde stau, dau colțul să ajung la ușa mea, dar când caut cheia în buzunar, nu este. Mă întorc și ating cu spatele meu un corp solid. Privesc să văd cine e și descopăr că este Demon.
- Ai uitat ceva la mine Îngerule! Spune el zâmbind și făcut cu mâna cu cheiile mele între degetele sale.
- Cum de le-ai luat? Îl întreb eu mirată.
- Simplu! Se numește talent și e plătit cu bani de cei care nu îl au. Zice el .
Cred că se referă că este bun la toate și de asta primește bani de la datori de mine și Ivan.
Nu spune nimic și pleacă lasându-mi cheiile în mâna, asta e bizar! Întru în casă fără să zic nimic.