HЕART HAUNT

Cad în vraja iubiri

13 aprilie 2009, Ziua care mi-a rescris destinul...

                       இA๓ℊℯℓஇ

Probabil toți vă întrebați ce caut eu în fața casei lui Demon ...... Practic după convorbirile nostre trecute, am simțit ,,o vinovăție" asupra comportamentului meu față de Demon.
Până la urmă el doar a vrut să mă ajute în legătură cu ,,spațiul meu personal" dintre mine și fratele meu ,Hades. Mă simt așa prost, încât  am venit să îmi cer scuze....nu trebuia să reacționez așa! Până la urmă el nu a greșit cu nimic , doar a avut grijă de mine și Ava.
Gardianul apare din nou la ușă, îmi face semn să intru în casa lui Demon.
Intru în casă și spre surprinderea mea , Demon era chiar la câțiva pași de mine.
Îi cunosc casa, nu trebuia să se deranjeze , mă duceam eu în sufragerie. Îi simt privirea ,,flămandă" care se abate pe mine, oare e supărat?
- Angel ? aud glasul său.
- Demon.... eu am venit la tine pentru a îmi cere scuze....îmi pare rău că m-am comportat urât cu tine ! îi spun eu.
- Oh.... nu m-am supărat pe tine dacă asta crezi ! spune el ,parcă îmi citește gândurile.
- Deci rămânem prieteni ? îl întreb eu.
- Prieteni ? .... Desigur ! adaugă el.
- Chiar m-am simțit prost în legătură cu comportamentul meu față de tine.
- Nu trebuie să îmi explici. Înțeleg!
- Atunci dacă totul s-a rezolvat ,eu am să plec ! spun eu, întorcându-mă spre ieșire.
Într-o fracțiune de secundă, mâna mea este prinsă într-o strânsoare de mâna lui Demon ,corpul meu întorcându-se cu fața spre el prin tragerea mâini mele forțat spre el . Suntem mai apropiați ca niciodată! Îi simt respirația cum ,,pulsează " spre fruntea mea.
Ochii mei se,, intersectează" cu ai săi .
Rămânem ,, blocați " un timp lung , privind unul la altul cu ,,foc" .
- Se pare că nu sunt singurul nebun  care își ,,stoarce" privirea pe o persoană un timp îndelungat,  asta părând destul de ,,cald" . adaugă el.
- Ce vrei să spui ? întreb, eu înghițind în sec și atentă pe el.
- Spune-mi că nu sunt singurul care primește ,, loviturile"  inimi ,atât de puternice, atunci când te revăd. Spune-mi că nu doar eu simt că mă sufoc când nu știu nimic de tine ! spune el mai mult răstindu-se spre mine.
O liniște se ,,așterne" între noi , nu înțeleg la ce se referă.... este nervos? Am făcut rău că am venit aici ?
Îmi dă drumul la mână și își înfășoară brațele în jurul taliei mele , apropiindu-se și mai mult de mine.
- Demon , ce faci ? îl întreb eu.
- Fac ce trebuia să fac de mult.... dar , atunci  nu am putut de sentimentele mele ,,necunoscute".
- ,, Sentimente necunoscute "?
- Da. Eu mi-am dat seama puțin mai greu ce se întâmplă cu mine , sper să înțelegi și tu ce am înțeles eu ! zice el.
- Ce ai înțeles?
- Că suntem făcuți unul pentru altul !
Cuvintele sale îmi,,fură" respirația, el chiar mi-a împărtășit dragostea ce o are pentru mine?  Oare am înțeles greșit?
- Uite ce este ! Nu trebuie să îmi răspunzi acum ,pot aștepta, oricât dorești tu ! Eu voi fii aici! adaugă el.
- Demon...eu nu .... eu nu simt ... nu simt nimic în legătură cu tine ! rup eu liniștea.
Mi-ar fii ,,surâs " ideea de a fi cu el.... însă viața mea e plină de ,,ploaie " , nu vreau să sufere când eu voi ,,pleca" ....
- Ai zis greu că nu simți nimic ..... Minți!
Are dreptate mint , precum lui și eu simt că ,, mă sufoc " ,atunci când el este în preajma mea . Uneori,viața e crudă!
- Nu ,mint ! Mint eu cu cea mai mare nerușinare posibilă.
- Nu știu de ce nu te pot crede !
- Nu toate fetele sunt la picioarele tale , Demon ! Eu nu sunt ca ele !
- Știu... de asta nu poți minți, ai un suflet pur, Îngerule ! Acea  ,,inimă timidă " care ,,bate necontrolat " în corpul tău , te v-a da de gol ,destul de curând, știu asta!spune el încrezător.
Fac un semn de ,,nu" din cap , Demon zâmbește spre mine de parcă i-am zis o glumă,  ce e cu el ?
- Atunci dacă nu ai sentimente pentru mine ,nu v-a fii o problema să te sărut pe buze fără ca tu să ai vrun sentiment.
Nu-i așa,  Îngerule? mă întrebă el.
- Sigur că nu am nici un sentiment! Deci nu trebuie să mă săruți, deja știi rezultatul de la mine . Fericit ?
- Nu prea , dar m-ar face fericit asta....
Mă trage spre el forțat, buzele sale făcând contact cu buzele mele , obraji mei ,,ard de tensiunea" care a creat-o Demon cu acest gest al lui , inima mea aproape ,,sare "din piept , respirația mea s-a ,,blocat" de tot ,mâinile și picioarele îmi tremură, toate gândurile din capul meu au ,,zburat ". Deci așa se simte un sărut? Se îndepărtează ușor de mine, zâmbind .
- Cum ai răspuns la sărut părea ca și cum tot corpul tău vrea asta ,numai încăpățânarea ta e destul de mare .
- Nu e adevărat! Nu am avut nici un sentiment! mint eu.
- Da ,da , sigur ! spune el mergând spre canapeaua din sufragerie.
- Vorbesc absolut serios ! țip eu spre el.
Mă duc după el ,vreau să îl fac să înțelegă că noi nu putem fii împreună.
- Presupun că minciuna ta nu a putut face față inimi tale !
Nu pot răspunde, nu știu să mint ! Dacă nu avem probleme medicale ,sigur nu mințeam ! Dar deja am picat în capcană. Cum scap de aici?
- Acum cauți o minciună?mă întreabă.
- Nu. Ce minciună? Pare că eu mint?
- Nu pare, chiar minți!
- Tu ! Ești așa un... nu apuc să mai zic ceva ,deoarece sunt trasă de el ,peste corpul său.
Corpurile nostre s-au atins reciproc, eu stau deasupra lui Demon și el mă ține peste el cu brațele sale puternice , chiar nu mă pot împotrivi,  e puternic !
Privirile noastre au făcut contact din nou , ,, inima mea o ia la goană" și împreună cu ea și mintea mea...
- Angel ,noi nu mai suntem copii !  Adulți clarifică acest lucru diferit , ce ar fi să facem asta ? Să fim adulți care trebuie să fim !  Ce spui ?
- Deja sunt destul de adultă când susțin că între noi nu poate fii nimic !
- Te minți singură! Dovedește asta! Sărută-mă ca și cum aș fi un obiect, apoi pleacă, precum ai aruncat acel obiect la gunoi ,fără scuze etc , fără a simți nimic , vezi de poți face asta!
- Demon eu vreau să fim amici ! Ce amici se aruncă la gunoi ca pe niște obiecte de nefolosință ? îl întreb eu.
- Nu pot fii amic cu persoana care îmi ,,răsucește gânduriile " ! zice el dur.
- Nu spune asta! Nu e corect !
- Dacă tu nu ești sinceră cu mine ,eu de ce să fiu corect cu tine ? mă întrebă el.
- Nu ai face asta ! Am trecut prin multe împreună să ne despărțim așa urât...
- Nu îmi pasă! adaugă el spre mine.
Nu știu ce să fac! Nu vreau să îl las să plece.... dar nici nu îl pot ține lângă mine, ce să fac ? Nu vreau să îl pierd !
Se ridică, ridicându-mă și pe mine în același timp cu el . Chiar vrea să plece ?
Brațele mele îl ,,înconjoară" , îl țin în brațe strâns ,nu vreau să plece ,dar nu știu ce răspuns să îi zic ,nu pot gândi rapid !  Mă țin de el până voi avea un plan care să putem rămâne amici...
-Angel,  dă-mi drumul !
- Nu.
- Nu putem fii amici ! Renunță !
- Nu.
Încearcă să îmi desprindă brațele după el ,însă mă țin și eu tare de el.
- Îngerule, nu e frumos ce faci !
-Știu.... dar nu știu ce să fac !
- Fă ce îți spune inima !
- Te rog, nu pleca ! Nu te mai pot ține mult , nu am forța ta ! mă rog de el.
- Poate ai avut dreptate, nu am avut nimic în comun ! zice el sec.
- Nu ! Nu e adevărat!
- Da-te de pe mine , nu vreau să te dau eu forțat!
Îmi desprinde forțat brațele din jurul său, înlăturându-mă de pe el ,apoi mă dă la o parte , punându-mă pe canapea
și faceți câțiva pași în fața...
- Demon ,stai ! întind mâna spre el.
Nu apuc să îi prind mâna, chiar nu am avut forță să îl țin, mă simt prost ..
-  Cred că ar fii bine să pleci !
- Nu pot pleca !
Își continua drumul ca și cum a zis el :  ,, lasă un obiect la gunoi " ....
Mă ridic de pe canapea și mă duc spre treptele unde a urcat el , sper să îl prind din urmă până ajunge în camera sa.
Alerg cu toată viteza care o am și ajungând în capătul scărilor ,, ruptă de oboseală", ,,trag aer în piept " și pornesc pe holul care duce spre camera sa , îl zăresc puțin mai departe ,mai am puțin și îl ajung din urmă, nu poate scăpa așa ! Un pas de al său face doi s-au trei de ai mei , despre ce vorbim !
Îl văd cum intră în camera lui deși a văzut că merg după el ,nu s-a oprit deloc , de parcă este un robot .
Acest hol este destul de mare , am obosit deja mergând după Demon.
Ajunsă în fața uși lui,  bat în ușă .
- Demon, vreau să fim amici !
- Pleacă !
- Nu mă poți evita așa!
- Nu te evit ,poți intra !
- Nu ,nu pot ..... este camera ta .... nu vreau să îți ,,invadez"spațiul personal.
Nu mai aud nimic , a pățit ceva? Oare să intru s-au nu?
- Demon ? Mă auzi ?
Nu răspunde! De ce nu îmi răspunde?
Chiar nu pot vorbi cu el despre faptul că boala mea se înrăutățește și deja am obosit alergând după el prin casa sa.
- Demon ? Vino aici!
De ajuns dacă el nu răspunde, mă duc eu după el ,sigur atunci v-a răspunde!
Deschid ușa camerei sale , el chiar stătea în fața uși, mă aștepta?
- Îngerule ai grijă ! O dată ce ai pus un picior în camera mea ,greu v-a fi să îl îndepărtezi de aici !
-Este o amenințare?
- Da .
Mie nu îmi place când cineva mă amenință , nervozitatea mea a ajuns la cote maxime ,cum să mă amenințe cu asta ? Ce e copil ? Nu se schimbă nimic de intru la el în cameră ,plus el a vrut asta ,cum să vorbesc cu el dacă el nu răspunde? E vina lui ! Intru în camera sa ,,împinsă" de nervi mei.
Nu apuc să spun ceva , simt deja mâinile lui Demon care îmi înconjoară talia de la spate , când a ajuns în spatele meu ,nici nu l-am văzut ?
- Ce am găsit în camera mea ,al meu să fie ! îmi șoptește el la ureche.
- Ce ? Nu ! Nu am ascultat amenințarea ta!
- Târziu, Îngerule! Ești a mea !
- Dar nu am acceptat să fiu cu tine ...
- O dată ce ai călcat spațiul meu personal ,considerate a mea ! Curajul ăsta iubirea ta față de mine l-a dat.
Știu că are dreptate, nu mint deloc în sufletul meu că nu aș dori să fiu cu el , sincer de când viața mea a fost dată peste cap ,el a devenit ,,picătura de culoare " ce aveam nevoie de ea în viața mea . Problema este boala mea!
Doctorul a zis că am timp ,nu s-a declanșat complet încă, deci nu ar fi rău să simt puțină iubire până la ,,odihna finală ", nu?  Nu e greșit să iubești!
Chiar vreau ca ,,viata mea să prindă culoare" cu el . Ce poate fi rău?
Dacă nu îi spun de boală, aș putea avea o relație normală . Ce am de pierdut ?
- Deci să repetam ,Îngerule  ! A cui ești tu ?
- A ta .... ! spun eu după câteva minute.
Mă strânge în brațe, chipul său fiind destul de uimit, nu se aștepta să îl accept, mă strânge ca și cum viața lui ar depinde de asta , eu îi întorc îmbrățișarea și mă las ,,purată de vânt".
Respirația sa o simt în creștetul capului meu , inima lui bate destul de rapid ,mâna mea fiind pe pieptul lui împreună cu capul meu , așa îi aud inima cum ,,cântă" dragostea noastră.
Acum aproape de el mă simt ca o persoană împlinită care a descoperit o iubire adevărată.  Și doresc ca toți oamenii să simtă ce simt eu acum pentru o perioadă destul de lungă , o perioadă eternă...