HЕART HAUNT

Incendiu

இA๓ℊℯℓஇ

Vineri, data de 8.08.2008,Demon este un demon rău.

Mă trezesc dimineața cu o poftă de viața plăcută. Este vineri și de-abia mi-am dat seama că vine weekend-ul, ce noroc pe mine și pe toți.Îmi fac rutina cum fac mereu și la fel ca deobicei ma sui în autobuz, dau năvală în scoală și aud numai persoane care susotesc pe la orice colț, oare despe ce vorbesc?
Deodată în spatele meu apare Alya și m-am speriat de moarte din cauza că m-a atins fix pe umăr fără să o văd.
- Dar ce speriată esti! Îmi spune ea râzând.
- Neața și ție!Îi spun eu serioasă
- Cineva s-a trezit cu fața la cearșaf. Spune Alya cu o privire amuzantă.
- Nu chiar . Îi spun eu.
Toată lumea e atentă la telefon și mirată, dar nu înteleg de ce, oare Alya știe de ce toată lumea se poartă așa?
- La ce se holbează toți? Mă trezesc eu să spun.
Alya se încruntă și rămâne confuză.
- Nu știai? Mă întreabă mirată.
- Ce să stiu? Spun eu curioasă.
- Vino să îți arăt. Îmi spune ea mie.
Scoate telefonul din buzunar și deodată văd cum în fața mea se derulează un videoclip în care apare Ivan și... Demon? Ivan și Demon împreună? Asta e bizar. Privesc încontinuu videoclipul și văd cum deodată Demon îl ridică pe Ivan în sus ținând-ul de gât strâns .. Se bat?
- Alya e ce cred eu că e? Spun mirată.
- E ce se vede ca e! Spune ea fără să îi prea pese de ce apare în videoclip.
Demon mătură la propriu cu Ivan pe jos și chiar nu glumesc. Violența care îmi apare în fața nu îmi place deloc.
Demon îl aruncă pe Ivan pe jos se suie pe el și îi trage pumni peste fața lui Ivan, Ivan este vânat și fără apărare în fața lui Demon. Ce fel de monstru poate fi Demon? Nici nu mă mai pot uita la acest videoclip când îmi dau seama ce a pățit Ivan..
Deodată pe fundal apar niște vorbe între cei doi:
,,- Credeai că vei scăpa dacă vine Îngerul să se roage la mine să te lase prietenii mei în pace? Spune furios Demon către Ivan care este pe jos cu fața la pământ.
- Nu am pus-o... eu să vină la.... tine a venit... singură! Spune Ivan printre momentele lui pline de durere.
-Să înteleg că ea ține la tine s-au ce? Cu ce o ai la mână și nu stiu eu? Întreabă Demon dur pe Ivan care este speriat pe jos.
- Nu o am... la mână cu... nimic. Spune Ivan gânditor.
- Ascultă-mă bine poate acolo ai fost ajutat de ea , dar aici nu mai scapi, deoarece nu v-a veni nimeni să te scape din mâinile mele. Îl prinde Demon pe Ivan de gât și îi dă un pumn și niște picioare în burtă .
Ivan nu se mai mișcă de pe jos, înregistrarea se oprește când Demon se duce spre Ivan. "

Ce a fost asta? ,, Îngerul" oare la mine se referă? Păi însemna că între Ivan și Demon e un război și eu sunt amestecată?
- La ce te gândești? mă întrebă Alya.
-Alya dacă ,, Îngerul " din vorbele lui Demon sunt eu atunci când l-am ajutat pe Ivan să scape de prietenii lui Demon?Întreb eu spre ea.
- Chiar tu ești ! Ți- am zis parcă să stai departe de Demon! Spune Alya nervoasă.
- El a apărut în fața mea atunci. Spun eu ca să clasific explicația.
-Oricum faptul e consumat draga mea! Spune Alya calmă. 
- Nu chiar așa Ivan a avut grijă de mine de când am venit în școală.. Iar Demon e un monstru de a făcut asta! Spun eu nervoasă despre ce a făcut Demon.
- Nu știu care a fost scopul său de la bătut pe Ivan ,dar eu zic cât stăm noi mai departe de el cu atât mai bine. Spune ea încercând să mă calmeze.
- Trebuie să vorbesc cu Ivan. Spun eu încercând să ajung la Ivan prin intermediul Alyei.
- Nu prea ai cum nimeni nu știe unde stă, nu uita că nu este student Ivan este asistent și e destul de matur, sincer nu înteleg câtă forță are Demon de a bate și pe cei mai mari ca el, e incredibil! Spune ea mirată.
Are dreptate Alya, Ivan e mai mare decât Demon la ani, însă la forță Demon e mare. Toată scoala vorbește cât de tont e Ivan că nu s-a apărat ,deși e mai mare, dar nu își dau seama că în fața unui mostru ca Demon nu toți au șanse. Un sunet puternic se aude din spre poarta facultăți ,ne îndreptam privirea și vedem un Demon nervos care aruncă portarul în poartă.
Mulțimea de studenți se uită spre Demon uni speriați de el și printre aia sunt și eu, iar alții îl privesc ca pe o vedetă a facultăți și îl admiră. Nu înteleg cum ai putea admira un mostru ca el la câte face?
De data asta Demon nu se duce spre clasă s-au în altă parte și el vine înspre mine și Alya. Poate ne va ocoli, nu vreau să mai îl văd după câte i-a făcut lui Ivan. Dar chiar nu ocolește așa cum mă așteptam eu și cred că și Alya, trece pe lângă Alya care este un pic mai în față de mine și ajunge în dreptul meu. Ce are de gând oare?
Se apropie de mine mai mult decât deobicei, toată lumea stă cu ochii pe el , iar unele fete sunt invidioase că Demon a venit la mine și nu la ele.
-Îngerule... Spune Demon cu o voce blândă.
Nu mai vreau să ascult nimic din ce zice, a întrecut toată măsura când a fost un monstru dând în Ivan poate da în oricine așa că mai bine ar fi distanța pentru mine față de el. Dau să plec fără să îi mai spun nimic, Alya privește scena speriată fără a mai scoate un sunet. Demon mă privește , dar când vede că plec fără ca măcar să îl bag în seamă devine cam agitat și nervos după fața lui văd asta.
-Îngerule! Mârie el ca un câine nervos spre mine.
Nu am de gând să îl bag în seama așa că plec fără să zic nimic. Deodată Demon se bagă rapid în fața mea iar toată lumea este mirată. Demon îmi taie drumul intenționat.
- Vorbește cu mine Îngerule, nu pleca!
Spune Demon nervos.
- Despre ce ai vrea să vorbim? Nu aveam ce vorbi! Spun eu serioasă.
- Uite că azi avem. Spune el serios.
-Despre? Îl întreb eu nervoasă.
-Datoria ta fața de mine. Spune el direct privindu-mă serios.
Alya aude și ea vorbele lui Demon și deodată tresare când își dă și ea seama ca și mine că el se referă la faptul că atunci m-a ajutat.
-Angel hai să mergem la oră! Spune Alya băgându-se peste Demon.
- Nu pleacă de aici până nu se achită. Spune Demon dur către Alya.
- Angel hai acum!Spune Alya lându-mă de mână și fugind cu mine spre intrarea din facultate spre suprinderea tuturor, privim în spate la un Demon furios din fire.
Se pare că l-am enervat.
Respir greu, deoarece am alergat până la baie ca să scăpăm de Demon.
- A fost cât pe ce!Spune Alya obosită.
- Oare la ce se referă când spune datorie?O întreb eu. 
- Nu știu ce gânduri are Angel, dar sigur nu sunt unele frumoase. Spune ea speriată și sigură pe ea.
- O să stăm toată ziua aici? Spun eu.
- Păi ceva timp să se lase Demon de căutat pe noi... Zâmbește ea.
- Bine.. Spun eu ușor.
După câteva momente iesim amândouă afară din baie. Ne asigurăm că nu este nimeni și Alya se duce spre clasă, iar eu spre cabinetul medical, nu e bine să alerg asa. Dar măsurile disperate, cer alergări adevărate.
Întru în cabinetul medical unde sunt întâmpinată de doamna directoare și de o doamna secundă și bătrână, blondă, ochii verzi și o privire blândă.
- Buna dimineața! Spun eu usor.
- Bună dimineața, domnișoară Angel! Ai venit la schimbat de branulă? Mă întrebă directoarea.
- Da am venit! Spun eu sigură pe mine.
- Ia loc! Spune doamna doctor.
Timpul trece usor branula îmi este pusă și acum nu mai sunt așa obosită de la alergat.
- La revedere și vă mulțumesc! Spun eu directoarei și doamnei doctor.
- Te mai așteptam pe aici! Spune directoarea.
- Voi veni mai mereu . Spun eu zâmbind.
Merg ce merg pe hol, direcția mea fiind clasa mea. Dar la colțul ușei stă Vald prietenul lui Demon.
- Măi, măi, măi pe cine avem aici? Îngerul care fuge să nu achite datoria lui Demon.
- Nu fug! Spun eu serioasă.
- Păi atunci vi cu mine la Demon? Mă întreabă el.
- Nu vin!
- Parcă nu fugeai. Spune el.
- Nu am nici o datorie de plătit. Demon mi-a spus că nu îl va bate pe Ivan pentru că i-am dat un pupic pe obraz, iar dacă nu vezi bine Ivan e bătut. Spun eu către Vlad nervoasă.
- Chiar credeai că Ivan v-a scăpa?
- Da. Însă Demon nu și-a ținut promisiunea din câte văd.
- Nu vei scăpa de Demon! Mă amenință Vlad.
Trec pe lângă el fără să își dea seama și întru în clasă, mulțimea este cu ochi pe mine, dar nu spun nimic. Mă asez lângă Alya, mă fac comodă să ascult ora, dar deodată ușa se izbește de perete și pe ea intră Demon. Nu din nou!
- Nu te uita la el, astfel v-a veni aici la noi! Spune Alya în șoaptă.
Orele decurg normal decât ochi lui Demon sunt pe mine și asta nu mă face chiar liniștită. Alya îl privește urât, dar încearcă să fie cât de ascunsă se poate să nu o vadă Demon că se uită la el, să nu dea de bănuit. După terminarea orelor, Alya și eu ne grăbim să ieșim din clasă fără a fi băgate în seamă , dar când Demon ne vede se repede după noi. Nu mult până se ne prindă din urmă alarma de incendiu a facultăți sună, toți tipă și aleargă spre ieșire spunând,, foc ". Demon se departează de noi și fuge iar Alya nici nu o mai văd, când ma uit în fața ea deja alerga speriată spre ieșire. Rămân cam ultima pe acest hol.
Dar nu mai pot alerga deja respir greu... Voi merge încet pentru mine nu s-a inventat lift în facultate. Un sunet puternic se aude de o dată și tot tavanul din spatele meu cade plin de flăcări pe el, fumul apare și el la fel și căldura insuportabila. Merg grăbită cu atenție spre scări dar simt ca ma sufoc de la atâta fum. Nu pot rămâne aici, e periculos ! Merg un pic mai tare ținând aerul care l-am luat în plămâni mai mult în mine pentru a nu inhala mai mult fum. Ajunsă la capătul scărilor nu mai văd pe nimeni în zonă să mă ajute. Cred că aici îmi voi găsi sfârșitul dacă nu ies mai repede de aici. Tavanul de până la trepte pe un am fost eu cade puternic pe jos.
Fumul devine mai des și mai puternic.
Cobor spre trepte cât mai mă ține puterea și respirația dar simt că trebuie să i-au o pauză mică , deoarce am obosit. Oare Alya își va da seama că am rămas în urma? Fumul devine sufocant cu fiecare treptă pe care o calc. Ochii mă dor de la atâta fum. Tușesc cât mă tin plămâni, nu e bine..
Deodată mă simt foarte amețită, cred că am respirat prea mult fum. Zgomotul se aude din nou deodată ce mă uit în sus vad cum un stâlp de beton cade spre mine, rămân blocată, încerc să mă misc dar fumul mă strânge și mai tare..
- Ai grijă! Spune cineva care nu îl prea văd bine dar după ce zice asta simt cum cineva se aruncă pe mine și mă ferește din locul unde trebuia să cadă acel stâlp în câteva momente, stâlpul cade și praful apare și el combinat cu fumul.
După ce praful se duce mă uit spre persoana care m-a ferit din fața acelui stâlp și uimirea mea ajunge la maxim. Cel care ma ferit din fața acelui stâlp și ma salvat e... Demon...
- De ce nu alergi? Ce crezi că faci vrei să mori sufocată de fum? Mă ceartă el.
- Nu pot alerga... Spun eu supărătă.
- Prostii toată lumea poate! Spune el.
Se ridică după mine și se asigură că nu mai cade nimic. Mă ridic și eu încet ținând punga cu ser să nu se spărgă.
- Vrei să te grăbești? Îmi spune Demon serios.
- Demon du-te în fața, nu sta după mine! Mulțumesc la tot ce ai făcut până acum, dar du-te în față! Îi spun eu lui. 
- Tu chiar vrei să mori Îngerule? Mă întreabă el dur.
- Pompieri vor veni la timp,mă vor salva ei. Îi spun eu dur.
Nu vreau să știe despre problema mea. Nu vreau să afle și el..
Deja știu că această căldură a topit punga unde am serul dacă mă mai misc mult e posibil să se spargă iar compusi din ea ar putea în combinație cu focul și fumul să producă vro explozie, doamna doctor mi-a spus să nu o fac să se spargă că este periculoasă, bună de sănătate, dar proastă la cazuri extreme.
- Nu vor avea timp să ajungă la tine! Spune Demon serios.
- Atunci asta e! Spun eu calmă.
Demon se apropie de mine și mă trage spre pieptul lui.
- De ce nu vrei să vi cu mine jos? Ce ascunzi Îngerule?
- Nimic...
- Nu cred asta! Spune el.
Mâna mea încerca să iasă din strânsoarea lui Demon, dar cand ridic mâna sus să ma eliberez, bluzița mea largă se duce în jos și apare branula fix în dreptul ochilor lui Demon.
Demon rămâne mut de ce vede și mă privește confuz.
- Îngerule.... Ești bolnavă!... Spune el. 
- Nu.. E doar... O branulă..
Se uită în jos și mă pipăie la picior unde găseste punga cu ser medical.
-Deci de asta nu alergi, nu?
- Da.. Te rog nu spune nimănui!..
- Nu am să spun! Spune Demon. 
Mă ridică în brațele lui ca pe o mireasă și alergă cu mine spre ieșirea din spate. După ce iesim din facultate mă duce spre masina lui si mă asează pe scaunul din față.
- Mulțumesc pentru tot Demon, dar nu vin cu tine! Spun eu serioasă. 
- Nu ai de ales! Spune el și se asează pe scaunul din partea volanului după ce îmi închide ușa.
- Unde mergem? Îl întreb eu speriată.
- La spital. Spune el. 
- Nu e nevoie, mă descurc! Spun eu.
- Scoate punga din pantaloni Îngerule!
- Nu aici în fața ta.. Spun eu.
- Ba aici cât timp eu conduc, ai încredere în mine. Imi vorbește el calm.
- Nu te uita! Îl avertizez eu.
- Parcă ai fi prima fată pe care am dezbrăcat-o și care am văzut ce ascunde în pantaloni. Spune el dur.
Rămân mută de ce spune, câtă nesimțire domnește în el.
Când văd că e atent la drum dau pantaloni jos putin și bag mâna în ei să scot punga care este cam pe ducă. Pun pantaloni la loc și las punga afară. Demon se uită la mine după ce am ridicat pantaloni și sa auzit asta.
- Deci ce probleme de sănătate ai? Mă întreabă el.
- Probleme!.. Spun eu..
- Nu mă lua așa pe mine Îngerule!
Văd că este agitat și că nu cumva să îl enervez mai tare am să îi spun, dar nu știu dacă pot avea încredere în el că nu v-a spune tuturor.
- Spune! Ești doatoare vândută la mine! Spune el zâmbind.
-Plămâni... Spun eu ușor.
Pe fața lui apare un,, oo" mirat.
Ajungem la spital de unde vin niște persoane și mă suie pe targă. Ultima dată când l-am vazut pe Demon a fost când am fost suită pe targă și el scoțând o țigară cât timp eu plec spre intrarea în spital... El a fost eroul meu astăzi...