HЕART HAUNT

Pupicul

                          இA๓ℊℯℓஇ

• Mirecuri, 05.08.2008,Viața merge înainte.

Astăzi nu este o zi obișnuită pentru mine, mersul meu la școală e destul de greu de acum încolo v-a trebui să car după mine acea pungă cu ser în  ea ,cât și branula aceasta inconfortabilă și să o ascund de colegii și  de restul lumi. Plus sunt foarte obosită, am avut de stat la munca până la ora 00:00 noaptea. Sper să trec peste ziua asta mai usor pentru că simt că nu mai pot deloc.
Am decis să mă îmbrac cu haine mai lejere, deoarece așa nu poate fi observată branula și punga asta inconfortabilă. Sper să nu dau de bănuit nimănui, nu vreau spectacol.
Mă sui în autobuz ca de obicei însă de data asta mai greu decât de obicei, trebuie să mă  învăț să car lichidul asta medical după mine.
Cobor din autobuz și ajunsă în fața facultăți îl zăresc pe Ivan, grozav mă v-a bate la cap dis de dimineață. Vine grăbit spre mine parcă îi este greu să aștepte să ajung la poarta facultăți.
- Bună Angel!  Ce mai faci? Spune el cu o privire îngrijorătoare pe fața lui.
- Bună Ivan!  Mă duc spre clasă, tu? Spun cam bulversată de la tristețea mea de boală.
- Nu chiar te vei duce spre clasă, au sunat de la spital, v-a trebui ca în  fiecare dimineața să îți schimb branula până la următoarea ta întâlnire cu medicul, medicamentul din branula ta l-au trimis aici la scoală. V-a fi mai ușor decât să  îl cari după tine. Îmi pare rău pentru starea  ta de sănătate Angel!.. Mă privește el îngrijorat și agitat.
- Stai calm Ivan!  Voi fi bine!Spun eu curajoasă să nu se mai îngrijoreze el. 
Aprobă din cap și cu pași rapizi ne îndreptam de cabinet, însă în fața cabinetului cei doi tipi periculoși  Luca si Vlad parcă așteptă pe Ivan, vin spre el rapid și cu privirile lor reci.
Ajunși în fața noastră ne taie calea de mers până la cabinet, oare ce vor?
- Mai, mai, Ivan nu stiam că o boboacă îți v-a lua mințile.  Spune Vlad privindul urât pe Ivan și având la coltul gurii lui un zâmbet viclean.
- Nu e ce credeți că  e, îmi fac datoria de asistent doar. Spune Ivan speriat de cei doi tipi încercand să se justifice.
- Ai adus bani care trebuia să îi  dai noua?  Întreabă Luca pe Ivan nervos.
Bani?  Ivan are datorie la ei?  Deci pot presupune că Ivan e unul dintre ei?
- Angel așteptă-mă în cabinet, te rog!
Îmi spune rapid Ivan fără a sta pe gânduri.
Il privesc confuză, însă dacă vrea să îi las singuri asta am să fac. Dau să plec de lângă ei dar Vlad îmi taie calea.
- Te poți da din drumul meu,  te rog? Vreau să trec. Spun eu putin emoționată de comportamentul lui Vald care mă privește ciudat.
- Foarte frumoasă fata asta, cum spunea-i că o chemă? Întreabă Vlad pe Ivan care nu mai are cuvinte ce să spună la întrebarea lor.
-Mă cheamă Angel Smith sunt studentă nouă. Spun eu în locul lui Ivan.
-Interesant frumoasă, curajoasă și desteaptă, unde ai găsit-o Ivan?Aruncă Vald o privire spre Ivan nu tocmai plăcută.
- Nu e iubita mea dacă  asta credeți ! Spune Ivan scurt și  la obiect cu o teamă mare în voce.
Cred ca Ivan a intrat în belele aș vrea să îl ajut dar nu știu cum să fac asta, sunt o persoană bolnavă care dacă sunt împinsă de unul dintre ei spitalul mă ia în brațele lui ceva vreme.
- Ochi ei sunt așa frumoși, deja mă pierd în ei, tu nu pați la fel Luca? Întreabă Vlad pe Luca. Luca se apropie de mine și îmi privește și  el ochii, crede cumva ei că sunt ca cele care ei  le agață?
- Sunt extrem de perfecți, oare la pat e bună? Spune Luca privindu-mă serios cu un zâmbet pervers pe chipul său.
-Lăsați-o în pace nu v-a făcut nimic! Spune Ivan dur spre cei doi baieți.
Aceștia se întorc spre el și fără să mă  gândesc ce se întâmplă ,Vald îi trage în față un pumn lui Ivan. Ivan se dezechilibrează și cade la pământ.
Nu suport deloc violență. Toată sala este cu ochii pe noi. Asta nu e bine!
- De ajuns!  Spun eu nervoasă pe cei doi aroganți care stau în fața mea.
- Ce patetic ai ajuns Ivan, te apară o fată în rest să  te aperi singur!  Spune Luca zâmbind enervant spre Ivan care este întins pe jos.
Vlad îl ia de guler pe Ivan și într-o fracțiune de secundă îl aruncă în  perete. Tot ce văd mă înspăimântă nu știu  cum să îl  ajut pe Ivan, așa că fug să caut ajutor. Cu toată puterea care o am alerg spre cautarea unui adult să  mă ajute să îi  despart, dar nici bine nu dau colțul că întru din nou în  acel corp de muschii dur. Privesc în sus și vad seriozitatea din chipul lui Demon.
- Iar fugi,  Îngerule? Spune Demon spre mine zâmbind enervant.
- Trebuie să plec!  Spun eu încercând să îl evit pe el.
- Eu zic că ai fugit destul pe ziua de astăzi. Nu crezi? Mă  întreabă el calm cu um zâmbet tâmp pe buze.
- Caut ajutor astfel o să îl omoare tipi aia doi pe Ivan. Spun rapid și obosită. 
- Ivan??  Tipi?  Care tipi? Mă întreabă el derutat de tot ce am zis eu lui.
- Vald și Luca, prieteni tăi îl  bat pe Ivan fără milă, nu suport violența! Spun eu speriată și supărată că nu îl pot ajuta pe Ivan.
- Și dacă te ajut să îl scapi de ei, eu ce primesc?  Mă întreabă Demon serios.
- Nu știu... Ce vrei în schimb? Îl întreb eu serios pe Demon.
- Un pupic de al tău și nu ai să îi mai vezi că se vor bate vreodată. Îmi spune el mie zâmbind pervers.
- Eu nu.. Eu.. Nu cred că mă vei ajuta.. Spun eu încercând să îmi reglez respirația de la oboseală. 
- Vrei să îl salvez s-au nu?  Mă întreabă Demon privindu-mă serios.
- Vreau.. Spun eu calmă.
- Atunci pupicul și se rezolvă!   Îmi spune Demon mie usor.
Mă duc spre el și îi pun mâinile mele pe față apoi mă  ridic pe vârfurile picioarelor mele ca să  ajung la el că este înalt și plasez un sărut pe obrazul său .
- Nu e corect să fugi nici de pupicul pe buze, Îngerule!  Spune el zâmbind spre mine.
- Ai primit un pupic acum ajută-mă!   Îi spun eu privindul urât.
- Și dacă nu vreau?  Spune el dur spre mine și zâmbind.
- Ai promis...  Spun eu tristă spre el.
- Oh, bine!  Dacă erai o altă fată poate nu te ajutam dar nu știu de ce parcă te văd supărată și  nu am chef de asta. Spune el privindu-mă serios si enervat cu ochii lui albaștri spre mine și fața lui plictisită.
- Hai!  Îi spun eu rapid.
Mergem cu viteză spre locul unde se desfășoară cearta. Mulțimea este adunată să vadă cum cei doi își bat joc de Ivan iar el este plin de vânătăi. Pun mâna la gura când văd ce bătaie a luat Ivan. Demon se uită în jur de parcă nimic rău nu sa întâmplat.
Rămân speriată de tot ce văd, Demon mă privește zâmbind calm iar deodată toată lumea se uită la mine și la Demon, deoarece chiar Demon mă strânge în brațe. Ce naiba face?
Încerc să ies din strânsoarea lui dar nu pot, apoi o lărgește puțin și fără pic de timp se uită spre lume nervos.
- Dacă nu dispareți de pe hol în clipa de fața și nu lăsați sarada asta inutilă, am să  vă  omor pe fiecare în parte! Plecați din fața mea, acum!  Spune Demon nervos și calm.
Deodată ce toți îi  aud vocea, toată lumea pleacă în clasă iar prietenii lui îl lasă pe Ivan pe jos și pleacă și  ei spre ieșirea din școală, singuri rămași pe hol suntem doar eu și  Demon plus Ivan.
- Ai noroc cu ea altfel erai mort Ivan. Spune Demon serios si dur.
Demon pleacă lasându-mă în hol cu Ivan singură. Ivan se ridică după jos și mă ia de mână spre cabinet. Închide ușa și se asigură că  nu mai e nimeni pe hol apoi mă privește ciudat.
- Tu ai venit cu Demon?  Tu l-au adus aici să mă ajuți? Mă întreabă Ivan confuz și  speriat.
- Aveai nevoie de ajutor și el era singurul de care am dat. Spun calmă.
- Demon nu ajută pe nimeni niciodată, cum de te-a ajutat pe tine? Spune Ivan confuz și mirat.
- I-am dat un pupic pe obraz astfel nu mă ajuta nici pe mine. Spun eu.
- Pe obraz? Doar atât ți-a cerut?
- Da. Spun eu calmă.
- Niciodată nu a ajutat doar pentru atât, mereu vrea o noapte cu o fată ca să facă un gest de genu. Spune Ivan mirat de tot ce a văzut.
Demon m-a ajutat doar pe mine pentru un pupic pe obraz iar la alte fete le cere mai mult, hmm...  Atunci mie de ce nu mi-a cerut mai mult ca la restul?  Oricum nu mai contează nu am să mai dau de el vreodată.
Ivan îmi pune branula liniștit fără a mai spune ceva așa cum face el de obicei.
-Am alergat pana la Demon este posibil să fi agravat boala mea cumva?  Întreb curioasă pe Ivan.
-Angel nu trebuia să alergi!  Dacă ți se v-a întâmpla ceva va fi vina mea. Să  mă suni dacă îți e rău în  noaptea asta.
Spune el agitat și  supărat.
- Stai calm Ivan, nu are ce să mi se întâmple. Spun eu zâmbind spre Ivan.
- Să  sperăm că nu ai pățit nimic rău Angel din vina mea. Spune el îngrijorat și supărat.
- Nu am pățit nimic!  Spun eu să îl  calmez.
- Gata branula ta e pusă du-te la ore s-au acasă  în funcție de cum te simți tu.
- Mă  duc la ore nu vreau sa pierd nimic! Spun eu serioasă.
- Ok. Aprobă Ivan încet.
Intru în clasă ma așez în  bancă se pare ca Alya nu a venit astăzi. Mă uit înspre locul lui Demon și al prietenilor lui însă ei nu sunt acolo. Ciudat sunt în școală dar nu sunt la ore, măcar nu mai atrag și alte priviri.
Orele descurc normal, plec spre muncă voi avea ceva de muncit pentru medicamente.