HЕART HAUNT

În brațele Demonului

                       இA๓ℊℯℓஇ

•9.08.2008,Ieșire din spital.

Mă trezesc ușor în pat cu o durere de cap, privesc în jur și dau de camera de spital rece și solidă. Aproape am uitat că Demon m-a adus aici.. Capul îmi  este greu și sunt conectată la niste aparate, deja vreau acasă. Ușa se deschide și pe ea intră o doamna slăbuța,parul maro, ochii verzi, îmbrăcată în costumul de medic, tânără de  fel.
- Se pare că te-ai trezit.Spune ea zâmbind.
- Da m-am trezit.. Spun eu ușor.
- Ai inhalat prea mult fum, puteai muri dacă nu era acel băiat să te salveze. Noroc că  ești o luptătoare în lupta cu boala ta. Îmi spune ea.
- Cât am să mai stau aici?  Întreb eu ușor și cu speranța că  nu mai stau mult.
- Până diseară să vedem cum evoluează starea ta. Îmi spune ea calmă.
- Ok.. Spun eu.
Doamna doctor pleacă lăsându-mă la aparatele astea. Deja urăsc să  stau aici.. Privesc peretele de câteva minute, dar mă simt obosită din cale afară cred că medicamentele își fac efectul de a mă ține moale. Mă gândesc,  dacă Demon a spus toată școli că sunt bolnavă?  Gândul astă deja mă  sperie. Dar trebuie să rămân pozitivă până la capăt.
Ațpesc câteva minute , dar aud ușa deschizându-se usor, mă trezesc ușor și în fața mea îl vad pe Demon care mă privește de sus.
- Îngerule, te-ai trezit? Mă întreabă el.
- Da. Multumesc pentru tot Demon! Îi spun eu ușor privindul blând.
- Ai o datorie mai mare la mine acum. Spune el zâmbind pervers.
Aș vrea sa îi sterg zâmbetul ăla după fața. Normal că cere ceva în schimb  acum, cât de proastă să fiu să cred că el se poate schimba când  ajută pe cineva.
- Cum să plătesc datoria?  Îl întreb eu. 
- În cel mai frumos fel, o noapte cu mine. Spune el pervers.
Cred că nu este sănătos la cap de chiar crede că voi face asta, eu nu sunt una din curvele lui.
- Nu voi face asta.. Îți dau orice vrei dar nu asta! Spun eu sigură pe mine.
- Nu este după tine Îngerule!  Este după mine. S-au vrei ca toți să afle de starea ta?
- Spune-mă , mă voi muta de la acea facultate și nimeni nu mă v-a cunoaște la altă facultate. Planul tău se v-a duce !
Demon se înfurie și dă cu pumnul în ușa , sperindu-mă  din plin.
- Nu vei pleca la nici o facultate,  deoarece dacă faci asta te voi găsi și nu vei mai scăpa din mâna mea. Spune el serios.
- Nu am să plătesc datoria ta. Nu în felul ăsta!  Spun dur spre el.
Nu spune nimic , pleacă trântind ușa puternic. Este atât de urât ce pat... Pleoapele îmi cad usor și adorm direct. Medicamentele își fac efectul fie că vreau s-au nu.
Mă trezesc după ceva vreme și se pare că  este deja seară, soarele a apus deja. Cât de mult am dormit? 
Îmi întorc privirea spre fereastră și văd o doamnă care stă pe scaunul de vizitatori.
- Domnișoară Angel, v-ați trezit?  Mă întreabă ea mirată.
- Păi după rezultatul analizelor sunteți mai bine deci puteți pleca acasă imediat ce vă dau exsternarea.
- Grozav!  Îi spun eu.
- Iubitul vostru vă așteptă afară la poartă. Îmi  spune ea serioasă.
- Iubit?  Eu nu am nici un iubit.. Îi spun eu calmă.
- Așa sa prezentat el . Spune ea mirată ca și mine de cele auzite.
Gândul nu îmi zboară nicăieri, cine s-ar da drept iubitul meu să mă aștepte la poarta spitalului. Voi vedea imediat când ies din spital cine este.
- Uitați exsternarea voastră aici! Îmi întinde foaia în mâna mea  doamna din fața mea. O prind și o trag spre mine ușor.
- Mulțumesc pentru tot! Dar cine mă v-a deconecta de la aparate?  Întreb eu.
- Am să va deconectez eu acum. Spune ea serioasă.
-Perfect!  Spun eu fericită.
După ce mă deconectează de la aparate îmi pune o branulă noua și plec spre ieșirea spitalului să văd  cine mă aștepta. Dar mare îmi este mirarea când îl  văd pe Ivan în fața spitalului.
- Angel!!!  Mă strigă el când mă  vede din depărtare.
- Ivan! Spun eu repetându-l.
- Ești bine? Mi-a spus Alya de incidentul de la facultate, ea se simte foarte rău că a fugit de frică fără să te ia și  pe tine  de asta nu te-a vizitat la spital, spune că este cea mai groaznică prietenă din lume. Sper că nu ești supărătă pe ea , dar se panichează în situații de genu.
- Nu sunt supărătă pe ea, nu voiam să pată ceva dacă statea să mă  ajute, ști doar că merg ușor... Îi spun eu zâmbind.
- Păi și până la urmă cine te-a salvat? Mă întreabă Ivan curios.
- Demon... Spun eu ușor și sigură pe mine.
Ivan rămâne tăcut din toate punctele de vedere când aude numele lui Demon. Vânătăile provocate de Demon nu au dispărut în totalitate după fața lui Ivan. Se vede clar că a fost bătut.
- Demon pe care îl știm noi?  Întreabă el confuz.
- Da!  Spun eu serioasă.
- Dar cum te-a ajutat?  Și de ce?  E dubios. Spune el gânditor.
- Nu știu dar știe  de boala mea...
- Îmi dau seama că deja a aflat.. Doar te-a văzut acolo fără ajutor, dar nu e genul lui să își pună viața în pericol pentru alte persoane.  Și de ce crezi că te-a salvat? Întreabă din nou Ivan confuz.
- Nu știu... Dar în schimb mi-a spus ca datoria mea la el este mare și ca să scap de ea a trebui să petrec o noapte cu el să nu afle toți despre boala mea, ce mă fac Ivan?
- Era normal să îți ceară ceva la schimb.. Spune el dur.
- Mai bine nu mă mai salva!  Spun eu sigură pe mine.
- Aici nu te contrazic!Spune Ivan.
Deodată o mașină de lux apare în fața spitalului, mașina este de culoare neagră. Din ea se dă Vlad jos împreună cu... Demon. Privesc scena complet confuză ,dar deodată Ivan mă trage spre un tufiș care era plantat aici la spital. Ne ascundem amândoi în  el.
- De ce ne ascundem?  Întreb eu în șoaptă.
- Cred că au venit după tine Angel! Spune Ivan serios.
- După mine?  Nu prea cred...
- Ai o datorie de achitat la ei ca si mine, dar dacă nu observi pe mine m-au bătut,  cine știe ce îți poate face ție.
Deja tremur la ce aud, dacă vor să îmi facă rău?  Și cum scap eu de ei?
- Nu vreau să achit datoria lui, nu în felul în care vrea el.  Spun eu ușor.
- Hai să luam un taxi de peste drum când vor intra ei în spital.
- Bun plan!Îi spun eu lui Ivan.
Deodată ce vedem că Vlad a intrat în spital și ca Demon sa dus cu capul în telefon spre mașină, iesim din tufiș și mergem tare spre taxi-urile de peste drum, însă când dăm colțul la spital în fața noastră apare cu un zâmbet nervos pe fața Demon. Ne-am și speriat de el!  Dar ce vom face?
- Îngerule unde credeai că pleci?  Iar tu fraiere cumva vroiai să îmi furi Îngerul?
- Demon... Nu e ceea ce pare...  Spune Ivan bâlbâindu-se.
- Dar ce este?  Spune Demon nervos.
Ivan aproape că ar vrea să intre în pământ de frică.
- Hai să mergem Ivan! Îi spun eu serioasă.
Ivan aprobă din cap dar când dau să plec în spatele meu apare o persoană care mă ține strâns de mâna, Demon zâmbește când vede că  nu ma pot deplasa.Îmi întorc privirea spre persoana care mă tine și sesizez că este Vlad.
- Știam eu că v-a veni la ea, doar ți-am spus frate Demon că așa va fi!  Spune Vlad mândru că a ghicit unde se duce Ivan așa cum este el.
- Păi atunci e al tău! Dar Îngerul rămâne la mine. Spune dur Demon.
- Păcat aș vrea să stau și eu cu Îngerul tău. Spune Vlad trist.
- Nu ai să vezi!  Spune Demon.
Din neatenția lor Ivan fuge pe stradă fără ca măcar să se asigure pe unde o ia, Vlad alergă după el lăsându-mă cu Demon.
Încerc să plec și eu de lângă Demon dar mă ia ca pe un sac de cartofi și mă bagă în masina lui chiar dacă dadeam cu pumni în spatele lui. Demon e chiar o persoană rigidă.
Îmi pune centura și închide mașina cu cheia lăsându-mă în  ea. Deodată apare Vlad târând după el pe Ivan care opune rezistență.
Demon se duce la Ivan și îi trage un pumn puternic din care reiese sângele lui Ivan din buza lui.. Scena care o văd parcă este desprinsă din scenele de groază a unui film. Ivan este bătut pentru a doua oare și din nou nu pot face nimic , deoarece sunt blocată în mașina asta proastă.
Deodată mă apucă plânsul , deoarece nu suport ce văd. Demon, Ivan si Vlad mă privesc derutați dar mirați de comportamentul meu. Așa că am să creiez o diversiune ca Ivan să aibă timp de fugă. Sper să meargă!
Demon vine și  deschide ușa mașini, iar Vlad îl tine strâns pe Ivan.
- Am făcut un Înger să plângă cumva?  De ce plângi Îngerule?  Mă întrebă serios.
- Nu suport violența asta!  Spun direct. 
- Vlad du-l pe fraierul ăsta de aici și ocupăte de el, eu am de stat cu Îngerul ăsta!  Spune Demon dur.
Vlad aprobă din cap și îl suie pe Ivan în altă mașină neagră și pleacă cu viteză din acest loc. Se pare că nu l-am putut scoate din mâna lor pe săracul Ivan.
- Unde îl duce pe Ivan?  Spune eu.
- Curioasă mai ești tu! Spune Demon.
- Îi va face rău?  Întreb grăbită.
- Ce îți pasă ție asta Îngerule? Mă întrebă Demon discret.
- Vreau să vorbesc cu Ivan! Spun eu.
- Nu ai să vezi asta! 
Demon pleacă spre volan și odată ce s-a suit în mașină merge și el cu viteză spre marginea orașului unde este o pădure. Intrăm în pădure și simt că Demon ar vrea să ma omoare și că  aici am să îmi găsesc sfârsitul. Deodată în fața noastră apare o vilă care se află în mijlocul păduri. Ce caută o vilă aici?
- De ce suntem aici?  Întreb panicată.
- Vei vedea. Spune Demon calm. 
Ne dăm jos din mașină și Demon mă trage după  el. Deodată ajunși în vilă mă ia din nou pe umărul său ca un sac de cartofi și mă duce la etaj până când ajungem într-o cameră întunecată unde nu se vede nimic, Demon mă asează pe ceva moale și când bate din palme lumina se aprinde și văd că  sunt în dormitorul lui Demon.
- Vreau acasă!  Spun directă spre el.
- Shh!!  Spune Demon.
Se suie și  el în pat mă trage în brațele lui și închide ochii.
- Demon vreau acasă, nu dormi! Îi spun eu lui nervoasă.
Mă strânge mai tare la pieptul său puternic și fără a mă baga în  seama adoarme direct. Chiar crede că îl voi aștepta să doarmă?  Eu vreau să plec!
Mă foiesc în brațele sale, deschide ochi și se uită atent la mine.
- Nu te mai agita atât, tot nu scapi de mine, așa că dormi!  Spune el.
Mă învelește cu pătura lui moale și încă o dată medicamentul din branulă își face efectul și adorm la pieptul său fără să îmi dau seama.
Ce mai zi am avut și încă o să am!