HЕART HAUNT

Ivan nu este

இA๓ℊℯℓஇ

•Joi, 06.08.2008, Dimineața de joi.

Mă trezesc la sunetul produs de alarma, o opresc iar când mă întorc brusc dau de Alya care doarme fără ca măcar să fi auzit alarma. Doarme atât de profund față de mine. Stau cu privirea îndreptată pe tavan și încerc să îmi revin după toate cele întâmplate dimineața la ora 2:00. Nu îmi vine să cred ca Alya a acceptat să rămână cu mine în ciuda faptului că mă cunoaște cât de cât. Mă ridic și mă duc încet fără să o trezesc pe Alya spre baie, îmi fac rutina și mă îmbrac cu niște blugi largi și lungi, un tricou alb, părul îl las pe spate, iar la încălțăminte i-au niște sandale fără toc negre. După ce ies din baie asigurându-mă că nu am trezit pe Alya încerc să ajung la medicamente dar spre mirarea mea Alya era deja trezită și mă privea blând.
- Neața! Îi spun eu Alyei încercând să par drăguță.
-Neața! Îmi spune ea serioasă.
Acum că îmi știe slăbiciunea, aia fiind boala mea, mă duc sub privrea ei la medicamente, i-au pastilele așa cum fac mereu apoi scot o injecție bag ser medical în ea și mă injectez de una singură cum o fac în fiecare dimineață.
- Cred că e dureros să faci asta mereu..
Spune Alya privindu-mă trist.
- M-am obișnuit, nu e mare chestie! Ii spun eu încrezătoare.
- Și iubit nu ai? Mă întreabă ea.
- Nu, ti-am spus nu vreau să fac pe cineva să sufere dacă pat ceva. Îi spun eu serioasă.
- Angel? Mă strigă ea.
- Da? Spun eu confuză
- Boala astă o ai de mult, nu? Mă întreabă ea.
- Da.. Spun eu supărată.
Mă privește tristă de parcă s-ar pune în locul meu și asta urăsc cel mai mult să văd o persoană ca e tristă din cauza afectiunilor mele.
- Mergem la scoală? Schimbă Alya subiectul care îl dezbăteam până acum despre boala mea.
- Da. Eu una mă duc trebuie să îmi pună Ivan o altă baranulă. Tu vi? Ii spun eu atentă spre ea.
- Vin și eu. Spune ea calmă.
Se duce la baie apoi după ce iese ne îndreptam spre stația de autobuz. Cât timp așteptam autobuzul niște copii care așteptau și ei autobuzul încep să se ia la ceartă sub privrea mea, a Alyei și a unei bătrânici.
- Ești rău, te voi spune lui mama când voi ajunge acasă! Spune băiețelul brunet cu ochii verzi furios și supărat pe prietenul lui.
Oare ce au de împărțit de caută să se certe amândoi? Alya îi privește serioasă de parcă ar vrea să îi ia și ea pe ei la ceartă că i-au stricat liniștea din stație cu cearta lor. Deodată autobuzul apare și intram în el. Rămân ultima care intră să pot ridica punga atunci când fac și eu pasul în autobuzul înalt. Mergem ce mergem și ajungem ca de obicei la destinație.
Coborâm din mașină jos însă când ajung în fața porti de la facultate privesc căutând cu privirea mea pe Ivan dar nu este nicăieri, ciudat.
- Cauți pe cineva Angel? Mă întrebă Alya când vede că mă uit în toate direcțile.
- Ivan de obicei era aici și mă aștepta. Spun eu confuză că Ivan nu mai este aici la poartă să mă ia.
- O fii în concediu și el. Spune Alya calmă.
- Nu are cum, îmi spunea dacă îl înlocuia cineva. Spun eu serioasă către Alya.
Se uită și ea după el însă când vede și ea că nu apre se duce spre gardianul de la poartă.
- Buna dimineața, domnule! Căutam și noi pe asistentul Ivan cel care venea la poartă mai mereu să o ia pe fata această. Stiți cumva de el? Întreabă Alya pe gardian calmă.
- Din nu știu ce motive de sănătate săptămâna asta nu va fii la facultate.
- Am înțeles! Spune Alya și vine spre mine.
Mă privește fără să spună nimic.
- Deci unde ai să îți pui branula dacă Ivan nu este? Mă întreabă ea curioasă.
- Cred că la spital dacă nu i-a luat locul cineva lui Ivan.. Spun tristă.
- Off! Oftează Alya privindu-mă blând și cu supărarea de pe chipul său că nu m-a putut ajuta.
- Hai să mergem la oră atunci! Spun eu spre ea.
- Haide! Spune Alya fericită.
Ajunse în clasă, ne asezăm în bancă. Privim în jur și vedem ca deja s-a sunat de intrare.
- Te simti bine azi? Mă întreabă Alya.
- Da sunt bine, mulțumesc! Îi spun eu cu admirație fața de ea.
Îmi zâmbeste dă să spună ceva dar este întreruptă de intrarea cuiva pe ușă brusc care trântește ușa tare. Ce Dumnezeu se întâmplă?
Ridic privirea să văd cine este, iar Alya la fel ca si mine face, dar rămânem toți mască cand vedem că cel care a trântit ușa este Demon. Din nou în clasă cu noi? Ciudat..
- Oare ce caută el aici, doar e mai mare decât noi, nu? Întreb eu pe Alya.
- Poate sta oriunde, nimeni nu vrea să aibă deaface cu el Angel așa că toată lumea îl lasă ca pe el, până și profesorii. Îmi clasifică Alya totul.
-Dar de ce la toți vă e frică de el? O întreb eu curioasă.
- Nu chiar lucrează curat Angel.. Îmi spune ea.
- Adică vrei să îmi spui că se ocupă cu treburii,, murdare "? O întreb încă o dată pentru că nu sunt sigură la ce se referă.
- Bingo! Spune Alya serioasă.
Deodată toată lumea se uită spre el cum vine spre noi și își părăseste locul lui obișnuit și se pune în spatele meu și al Alyei. Eu și Alya suntem confuze dar încercam să părem normale.
Mă uit spre el, iar atunci când dau de ochii lui îmi întorc privirea instant.
Orele au decurs normal Demon nu a mai stat decât la acea oră, prietenii lui nu au fost prezenți astăzi astă este ciudat , în general erau cu toți împreună la facultate.
- La ce te gândesti Angel? Mă trezește Alya din gândurile mele.
- Alya dacă Demon m-a ajutat ieri ca să nu îl bată prieteni lui pe Ivan pentru un pupic de al meu pe obraz lui e normal? Spun eu rapid.
-Ce? Aproape se îneacă Alya cu mărul care îl mânca. Demon te-a ajutat pe tine pentru un simplu pupic pe obrazul lui și ia trădat pe prietenii lui pentru tine? Spune ea mirată.
- Nu ia trădat doar le-a spus să plece și să înceteze din al bate pe Ivan. Spun eu calmă.
- A făcut el asta pentru tine pentru un amărât de pupic pe obraz când la alte fete le cere multe pentru a le ajuta?
- Chiar asta a facut, nu as avea de ce să mint cu asta Alya. Spun eu ei serioasă. 
- E prima dată când aud că el face asta! Spune uimită de ce aude. 
- Serios?Întreb eu mirată ca și ea. 
- Da. Spune serioasă.
Înghit în sec la tot ce aud. Cel mai bogat și periculos băiat din școală m-a ajutat pe mine mai mult degeaba decât să îmi ceară ceva ca la restul fetelor? Ce sa întâmplat cu el oare? O fi bolnav și el de face lucruri frumoase în unele zile?
- Alya dacă și el e bolnav și face lucruri frumoase uneori încercând să ajute oameni? Eu ieri aveam nevoie de ajutor și am primit. Îi spun eu Alyei încercâd să înteleg logic de ce m-ar ajuta el pe mine.
- Mă faci să râd, scumpo singura lui boală e aroganța și puterea banilor, plus răutatea, altceva nu cred că ai să vezi la el.Spune ea râzând de ce am spus eu despre el.
- Totuși credeam că toți avem un suflet.. Spun eu tristă când aflu ca lumea nu e toată bună ca și cum trăiam eu la orfelinat cu copii. 
- Sufletul său cred că e un ghețar Angel! Spune Alya serioasă și dură.
Oare chiar atât de rău e Demon? Parea diferit de tot ieri, poate mi sa părut mie cine știe... Dar clar am avut halucinați dacă restul persoanelor îl văd diferit față de mine.
După ce orele s-au terminat și mi-am luat la revedere de la Alya am plecat spre casă. Mă voi pregăti să mă duc la spital după ce ajung acasă, trebuie să îmi schimb branula nu e de joacă cu sănătatea mea.
Merg încet pe drum și deodată în fața mea apare Vlad , prietenul lui Demon.
- Îngeraș, ce ma bucur să te văd pe aici! Spune el cu un zâmbet pe față.
- Eu nu prea mă bucur! Spun usor.
- De ce, scumpo? Mă întreabă el.
- Erați să îl omorâți pe Ivan ieri fără pic de milă.Spun eu speriată.
- El s-a băgat unde nu trebuia, ce să îi facem noi? Mă întreabă el pe mine. .
- Trebuia să îl lăsați în pace!  Spun calmă pe mine.
- Ești așa frumoasă când te enervezi păpușă! Spune Vlad dur spre mine.
Deodată zâmbetul de pe fața lui dispare, simt o respirație aproape de ceafa mea, mă întorc să vad cine e în spatele meu și îl zăresc pe Demon care mă privește serios.
- Lasă fata în pace Vlad! Ți-am zis că locul tău nu e aici! Ce cauți aici când ți-am zis să stai în altă parte? Spune Demon dur spre Vlad.
-Scuze frate nu m-am putut abține când am văzut pe fata asta. Spune Vlad ca motivație să nu îl omoare Demon.
Deodată Vlad pleacă fără să spună ceva și dispare din raza mea vizuală.
Mă uit spre Demon care rămâne serios privind spre locul unde s-a dus Vlad.
Aș vrea să vorbesc cu Demon ca orice om însă chipul lui rece și postura lui dură mă face să îngheț. Ochii lui se fixează spre mine și simt cum nu mai pot să îmi mențin picioarele la ce senzație îmi da ochi lui.
- Îngerule din nou dau de tine!Spune Demon dur.
- Și eu de tine.. Spun spre el.
Dau să plec de lângă el  dar mă trage spre el și buzele lui ajung la urechea mea apoi îmi șoptește :
- Ești datoare la mine pentru ieri! Spune zâmbind pervers.
- Mi-am plătit datoria ieri. Spun serioasă pe mine.
- Aia nu a fost decât o parte din datorie.
Spune el.
- Cum o achit pe datorie? Nu îmi place să fiu datoare cuiva.. Spun tristă.
- O noapte cu mine! Spune Demon.
- Nu ai să vezi!Îi spun eu serioasă.
- Te lasi greu?
-Nu doar nu vreau. Spun eu simplu.
- Vei pica vreodată în mâna mea și atunci o să vrei. Spune el triumfător.
Pleacă de lângă mine lasându-mă pe gânduri. Trebuie să vorbesc cu Alya despre asta!