HЕART HAUNT

Frică

28.08.2008, Demon e un monstru.

           
                       இ A๓ℊℯℓஇ 

Stau întinsă în pat cu o compresă cu gheață pe cap. Visul cu noaptea când eram să fiu abuzată mi-a apărut din nou în cale. De cinci zile mă gândesc cum să îmi revin din soc dar sincer nu știu cum să fac asta. Nu am mai fost la facultate de atunci, lecțile mi le-a adus Alya acasă, mi-am luat un fel de,, concediu medical", doamna directoare a fost de acord mai ales că știe că eu sunt bolnavă de fel. Cât despre salvatorul meu nu mai știu nimic și nici despre agresorul meu.
Mie teamă să mai ies din casă cred că trebuie să îmi scot din cap ideile astea. Sunetul alarmei de la intrare mă face să tresar din gânduri. Merg cu pași mici spre ușa de la intrare. Deschid ușa încet și descopăr chipul angelic al prietenei mele Alya.
- Credeam că vei putrezi în casă de când cu accidentul. Am venit să văd cum te simți!  Spune Alya blând.
- Intră! Îi fac eu semn să între în apartamentul meu.
Intră ușor pe ușa ne îndreptăm amundouă către sufragerie, ne așezăm reciproc pe canapeaua moale.
- Am atâtea să îți povestesc.Spune Alya încărcătoare.
- Serios?  Ai dori o cafea?  O întreb eu.
- Nu vreau nimic Angel!  Ascultă-mă să îți spun ce se întâmplă la facultate, te rog!
- Ok.. Spun eu zâmbind.
- Doamna directoare organizează o excursie cu clasa, o excursie finanțată de ministrul educației, ar fi super dacă am merge amundouă . Spune ea entuziasmată.
- Și când este această excursie? 
- Peste patru zile.
Sincer îmi pare rău să o refuz pe Alya, dar peste patru zile am un consult important pentru plămâni mei firavi.Nu pot lipsi de la el! 
- Angel ,la ce te gândești atât?  Ai auzit ce am spus?  Mă întreabă ea.
- Scuze Alya, nu pot ajunge... Îi spun tristă.
- Ce s-a întâmplat?  Mă întreabă curioasă. 
- Ști bine despre starea mea de sănătate... Îi spun eu ușor.
- Îmi pare rău Angel!  Spune ea tristă.
- Să mă anunți cum a fost excursia, da?  O întreb pe ea.
- Fii sigură de asta!  Spune ea.
- Ce mai este prin facultate?O întreb pe ea.
- Cam aceiași chestie ca și până acum,  nimic schimbat!
- Înteleg!
Ne uităm una la alta ca două proaste, efectiv nu mai știm despre ce să vorbim.
- Deschide și tu televizorul Angel să ne uităm la un film, vrei? Mă întreabă ea.
- Da vreau!  Facem și floricele?  Spun eu serioasă.
- Da, ar fi super! Spune ea încântată de ce aude.
Deschid televizorul liniștită căutând un film bun de urmărit, dar nu găsesc mare chestie așa că mă uit spre Alya.
- Ce ar fi să ne plimbăm?   Mă întreabă ea.
- Haide!  M-am săturat aici poate așa îmi înving teama de la accident.Spun eu spre ea.
- Așa te vreau!  Spune ea.
Ne plimbăm în parc de mai bine de jumătate de ora, deodată telefonul Alyei sună. Răspunde la telefon încet și apoi se apropie din nou lângă mine, după ce a vorbit.
- Trebuie să plec Angel!  Tata mă vrea acasă... Tu nu vi? Spune ea tristă.
- Drumul tău e diferit de al meu, recunosc îmi este teamă este cam seara, dar mă descurc să ajung acasă, mai stau puțin eu pentru că sunt obosită. Îi spun eu calm.
- Eu nu mai pot sta că astfel ți-ași ține companie. Spune ea.
- Stai calmă!  Mă descurc! Spun sigură pe mine.
- La revedere Angel!  Spune ea pupându-mă pe obraji.
- La revedere!   Îi spun eu.
Rămân singură pe băncuța privind cum prietena mea dispare în multimea de oameni care merg spre casă. Stau ce stau și mă ridic încet plecând spre casă. Este deja puțin întunecat ,dar o să ajung acasă dacă merg liniștit în jumătate de oră.
Cât merg spre ieșirea din parc aud un țipăt disperat care nu este băgat de nimeni în seamă. Mă duc spre locul unde s-a auzit ,sperând că cineva are nevoie de ajutor, dar când ajung la locul de unde s-a auzit zgomotul rămân uimită să observ cum niște tipi bat un băiat lasându-l lat pe jos. Lângă ei se află... el... Demon. Ce caută aici și de ce nu salvează pe acel băiat?
Mă ascund după copac să văd ce se întâmplă, nu este chiar firesc ce văd dar dacă mă bag sigur nu este bine.
- De data asta nu mai scapi de mine!  Spune Demon către acel tip rănit.
- Mai dă-mi timp sefule!  Îți aduc eu acele droguri,  jur!  Spune el tremurând.
- Timp?  Nu ai avut destul timp?  Ce timp mai vrei?  Spune Demon.
- Ceva timp până mă pun pe picioare!  Spune el ușor. 
- Ți-am dat o misiune, ce era greu să îl omori pe acel pămpălău?  Spune Demon dur.
Să omore pe cineva? Ce fel de oameni sunt ăștia? Cum să faci asta?
- Promit că nu te voi dezamăgi!  Spune el tremurând.
- Așa spui mereu!  Spune Demon dur.
- De data asta nu v-a mai fi așa!  Spune el.
- Nu v-a mai exista altă dată! Spune Demon serios.
Deodată aud un sunet de pușcă și acel om rănit mort la picioarele lui Demon. Demon este un monstru! Dau să plec  încet fără să fiu observată ,deși sincer tremur mai tare decât oricine.
Mă departez de locul unde am văzut crima și plâng de frică, nu mai sunt persoane care să mai fie în parc,  deoarece majoritatea oamenilor s-au dus acasă, pășesc spre ieșire dar mâna mea este prinsă de un braț puternic, mă întorc să văd cine este și îl văd pe Demon. O nu el!  Oare m-a văzut?  Mă v-a omorî și pe mine?
- Îngerule, ești bine? Mă întrebă el văzând că tremur.
Nu apuc să zic mare lucruri,  deoarece frica este în corpul meu prezentă.
- Ești un monstru! Țip și fug în același timp.
Alerg tare dar nu mai tare decât el, încetinesc, deoarece nu mai pot  din cauza plămânilor, cad pe jos și respir greu . Demon se apleacă spre mine, dar nu mai pot fugi.
- Îngerule, despre ce dracu vorbești?  Spune el dur. 
Nu spun nimic trag aer mai tare în mine, dar simt că nu mai pot respira.
M-am pus sănătatea în pericol!
- Îngerule te simți bine?  Mă întreabă el.
- Nu te apropia de mine! Îi spun dur.
- Ce ai pățit?  Mă întreabă el.
Se comportă așa normal de parcă nu ar fi omorât pe cineva acum ceva minute , mă  ridic încet nu zic nimic, nu vreau să stie ce am văzut.
- Eu... plec... acasă.. Spun eu bâlbâindu-mă.
- Nu înainte să îmi da-i un sărut.Spune Demon dur.
- Nu ai să vezi!  Spun eu.
Mă prinde de talie și mă trage spre el.
Încerc să mă împotrivesc dar e prea puternic . Îi simt respirația pe fruntea mea.
- Știu că ai văzut ce nu trebuia!  Îmi spune la ureche.
Tresar la ce îmi spune și văd că zambește, dar nu spune nimic.
- Mă vei.. omorî și pe...  mine ca pe..  ăla?  Întreb eu speriată.
- Da ,Îngerule!  Dar înainte vreau să te chinui puțin. Spune el dur.
- Să mă chinui?  Despre ce e vorba?  Spun eu.
Mă trage la pieptul lui tare încep ca lacrimile să îmi curgă și vede asta.
Deodată aud niște pași, dar nu bag de seamă.
- Angel ai venit în vizită pe la noi?  Spune Skin.
- Cine este ea? Întreabă o altă voce masculină.
- Nu e treba ta!  Du-te la treba care ai să o faci!  Spune Demon dur.
Tipul nu mai spune nimic și pleacă lasându-mă cu Demon și Skin.
-Deci cine ne-a spionat?  Dacă tu stai cu Îngerul de unde să mai ști?  Spune Skin nervos pe Demon.
-Avem hoțul în față. Spune Demon calm referindu-se la mine.
- Angel ai văzut tot? Spune Skin.
Încep să plâng de frică a ce a spus Demon că mă  v-a omorî, eu vreau să mai trăiesc chiar dacă sunt bolnavă.
- Îngerule nu te simți bine? Mă întrebă Demon.
- Nu vreau... să moor ca..  ăla!  Spun eu dur.
- Să moară ca ăla?  Iar ai păcălit-o Demon?  Spune Skin dur.
Mă simt mai relaxată când aud cuvântul,, păcălit-o".
Demon zâmbește spre Skin iar Skin spre el. Ce au în gând ăștia cu mine?
- Îngerule ce ai de spus în apărarea ta?  Spune Demon.
Încerc să scap ca să fug, dar nu pot. Ce urăsc când nu pot scăpa!
-Nu am vrut să văd asa ceva... Spun eu tristă.
- Crezi că ne v-a trăda?  Întreba Skin pe Demon.
- Nu o v-a face, asta dacă nu vrea să întreținem nenumărate nopți cu acte sexuale abuzive. Spune Demon.
- Nu vreau!  Țip tare de la a doua frică a  mea. 
- Eu merg cu Îngerul asigurăte că nu a mai văzut altcineva! Spune Demon lui Skin.
- Da sefu!  spune Skin.
După ce m-a lăsat acasă m-a atenționat că îmi vza face rău dacă nu tac din gură, am zis că  tac, chiar îmi este frică!