HЕART HAUNT

Sara

25.12.2008.Crăciun fericit..

                     இA๓ℊℯℓஇ

Durere....durere....și din nou ....durere...
Asta simt de ceva zile ,până acum durerea mea a fost mai mereu fizică și încă este ,însă astăzi să adăugat și durerea mea psihică .... Crăciunul sărbătoarea preferată din an a tuturor oamenilor și sărbătorită de majoritatea persoanelelor în diferite tradiții și plăceri. Pentru mine Crăciunul este o durere mai mare adăugată, acum ceva timp în această zi minunată mi-am pierdut cele mai dragi persoane din viața mea....părinți mei... incidentul sa petrecut fix în ziua de Crăciun, îl așteptăm pe fratele meu la masa de Crăciun, împreună cu mama și tatăl nostru ,însă nu a venit el....și dușmanii lui ,păcat,dacă atunci nu veneau eram încă fericiți și acum unul lângă altul pe veci , așa cum trebuia să fie...
Ziua aceasta am decis să o încep la cimitirul unde sunt îngropați părinți mei și a lui Hades, am aprins câte o lumânare la ambii părinți și le-am adus un buchet de trandafiri cum le plăceau...în casa familiei mele există o grădină plină de trandafiri ,eu cu mama mergem mereu acolo să udăm aceste plante minunate ,mamei îi plăceau foarte mult la fel ca și mie. Fratele meu nu a vrut să vină la mormântul părinților noștri, spune că nu este demn de a veni aici... însă cred că este demn până la urmă va trebui să aprindă într-o zi o lumină și pentru mine ,cât și pentru părinți noștri....
Hades este distant de la o vreme ,nu prea îl văd pe acasă, poate este și el afectat de această zi care pentru noi nu este chiar o zi obișnuită în sens bun.
Mi-aș fii dorit să fii fost și fratele meu aici ,dar nu să putut din păcate.  Gardienii puși de el să aibă grijă de mine sunt mereu după mine ,chiar și aici la cimitir unde voiam să stau singură cu ai mei părinți nu s-au desprins de mine ,nu prea este plăcută de mine prezența lor aici ....
Fulgi de zăpadă ,cad din cer destul de lent ,apoi se așează ușor peste stratul de zăpadă deja așternut pe pământ de câteva zile bune. Iarna este un anotimp frumos dacă nu privim din exteriorul ei pe lângă frig și polei pe jos,peisajele pe care ea le creează sunt niște opere de artă în adevăratul sens al cuvântului.
- Oh ,mama , am atâtea să îți spun .... dar nu numai ție cât și tatălui meu ,partenerul nostru de suflet ...ați plecat prea devreme către împărăția cerurilor....m-ați lăsat cu un gol în inimă.... sper să fiți fericiți acolo unde sunteți acum.... ne vedem curând, vă promit! spun eu supărată cu lacrimi în ochii,grele de supărare.
Mă ridic de lângă monumentul părinților mei și plec spre mașina care ma adus de acasă ,aici. Merg ușor spre mașină ,iar în spatele meu sunt gardienii care vin și ei după mine.
Ușa mașini îmi este deschisă de omul care mă așteptat aici,mă urc în mașină și aștept ca șoferul să pornească spre casă.  Pornim la drum lăsând în urmă copilul din mine care se joacă cu părinți lui ...

**************************************

După venirea de la cimitir am poposit în sufragerie ,lenea și oboseala sufletească nu m-au lăsat să ajung în camera mea ,însă sufrageria poate fii al doilea refugiu al meu pe lângă camera mea ,deoarece este aproape de intrare.
Îmi relaxez corpul fără nici o grijă aici ,supărarea mea interioară nu a trecut și nu va trece ,însă sa mai ameliorat puțin cu gândul că fratele meu este încă în viață cu mine .
- De câte ori să explic ? Am spus de numărate ori ! Nimeni nu mă înțelege ?
aud vocea fratelui meu nervoasă.
Este dea dreptul supărat pe ceva ,sincer chiar dacă l-aș întreba nu mi-ar spune.
Așa este el mai secretos ,nu este bine ce face mai ales că ascunde de sora lui..
Când se apropie de sufragerie și mă vede parcă se oprește din vorbit cu persoana care sigur aștepta la telefon un răspuns de la fratele meu . Eu l-am oprit cumva din vorbă pe fratele meu?
- Vorbim puțin mai încolo Can... spune fratele meu ,închizând telefonul în nas prietenului său Can.
Vine cu pași apăsați spre mine și cu un zâmbet calm, dar pare agitat, însă am să mă prefac că nu văd agitația lui.
- Surioară ce mă bucur să te văd! Ai venit deja de la cimitir ? întrebă el mirat și puțin curios.
- Da, am venit! Mi-am făcut datoria și am venit la tine , este vro problemă? întreb încercând să scot niște secretele de la fratele meu misterios.
- Ce problemă să fie când sora mea este lângă mine ?spune el zâmbind fals.
Zâmbetul acela este un zâmbet gol ,nu știu ce este cu fratele meu ,dar ceva îmi spune că nu ascunde ceva frumos de mine și poate voi afla până plec.
- Ma luat gura pe dinăinte se pare... zic eu serioasă.
- Curioasa mea surioară ,nu ai de ce te îngrijora, nu este nimic rău, jur ! spune privindu-mă blând.
- Să zicem că de data asta te voi crede!
- Super! aprobă el .
Stă aproape de mine ,stăm amundoi într-o liniște puternică ,dacă liniștea ar durea sigur am fii morți până acum.
- Eu trebuie să...spune el ,dar preiau eu mai repede fraza care voia să o spună .
- Pleci? spun eu cu o față amuzată.
- Nu știu cum reușești să faci asta, dar da trebuie să plec mă întâlnesc cu Can. fața lui fiind acum mai puțin agitată după ce a spus ce am intuit eu.
- Se numește intuiție unei femei ,am intuit că asta vrei să faci. zâmbesc spre el care pare destul de serios.
- Atunci ne mai vedem surioară, sau ai intuit și asta ? întrebă plecând spre ieșire rapid.
- La revedere ,frate ! după ce spun asta ,văd cum iese din cameră destul de repede, uneori pare că eu sunt dușmanul lui și mie trebuie să îmi ascundă totul ,ce are oare ?