Abisul iubirii

1 - Bătaia.

Sergio avea din ce în ce mai multă treabă la birou și mă neglija și mai mult ca de obicei. Speram ca măcar în weekendul acesta să petreceam câteva ore împreună, dar am ramas cu speranța în gând. Știind că Sergio nu va veni acasă la o ora rezonabilă am hotărât să ies la plimbare și la shopping singură. Dintr-o dată telefonul a început să-mi vibreze și când mă uit la ecran era un număr necunoscut așa că i-am respins apelul. Peste alte 2 minute primesc un mesaj "Sergio nu e ceea ce crezi." M-am axat mai mult pe semnătura de la sfârșit care era un N și atât. Atenția îmi era doar la telefon, nu știam dacă ar trebui să apelez acel număr și să-l iau la rost pe personajul semnat N sau să ignor total toată această cacialma, până la urmă putea fi doar o farsă nereușită si fără gust. Am ridicat privirea din pamant, dar a fost prea tarziu. M-am izbit de un piept bine lucrat ca o muscă de parbrizul unei mașini în mișcare. Când am ridicat privirea am rămas fără glas și cu gura întredeschisă. Tipul din fața mea avea o privire ucigătoare. Ochii aveau culoarea albastrului electric, buze bine conturate, păr negru cu un breton lung care îl lăsa pe o parte, un corp lucrat cu atenție la sală și cam 185cm înălțime.
Mi-am dres glasul și mi-am făcut curaj să mă desprind de brațele lui care mi-au redat echilibrul și mi-am aranjat părul.

- Ăăm, îmi pare rău; doar atât reușesc să spun înainte ca el să-mi zâmbească.

Tipul îmi zâmbește și i se vede dantura perfect albă, încă un motiv să rămân cu gura căscată.

- Mie nu, apoi îmi ia o suvița și mi-o dă după ureche. Ai grijă data viitoare.

Dintr-o dată realizez că am ajuns într-un caffe bar și am comandat un Cappuccino. Sorb din licoarea ce îmi dă viață și simt că îmi vibrează telefonul în buzunar. Raspund fără să mă uit la apelant și îi aud vocea iubitului meu, Sergio.

- Du-te în momentu' ăsta acasă, idioato! Ți-am spus să nu ieși fără mine!

- Iubitule, dar mă plictiseam acasă și....; nu apuc să spun nimic pentru țipătul lui se aude foarte tare și ascuțit.

- DU-TE ACASĂ!

După ce mi-a închis, am chemat chelnerul și am plătit fără să mă bucur de comandă. Am ieșit din bar și am mers la stația de taxiuri, m-am urcat în mașină și am pornit spre casă. În apropiere văd 4 băieți cu cagule pe cap fugind în sensul opsul casei unde locuiam eu și Sergio.
Când am ajuns, am aruncat banii taximetristului și am fugit spre Sergio care era lat pe jos plin de sânge.

- Ce s-a întâmplat? întreb alarmată cu ochii în lacrimi.

- E numai vina ta! Dacă stateai acasă așa cum ți-am spus nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat! Ajută-mă să ma ridic și nu mai behăi că ma enervezi mai rău.

Ajunși în casă caut trusa medicală pentru a-i curăța rănile.

- Cine ar putea face asta?

- Taci!

- Dar.....

- Ellie ți-am spus să taci dracului din gură că ți-o rup!

"￦"