Abisul iubirii

29 - Da!

*Perspectiva lui Javier.

Oare am facut bine ca i-am spus de nemernicul ala? Daca i-am stricat cheful de vacanta, daca ne vom certa pe tema asta? Daca, daca si iar daca... Sper sa fie totul bine.
Vocea micutei mele m-a scos din transa si mi-a alungat gandurile.

- Esti bine? ma intreaba ea.

- Da, sigur!

- Pari ingrijorat. Javier, e ceva ce nu mi-ai spus?

- Nu, doar ca.... Doar ca mi-e teama.

- De ce?

- Mi-e teama sa nu ne fi stricat dobitocul ala vacanta. Mi-e teama sa nu ne certam din cauza asta.

Ellie se ridica din scaunul ei si mi se aseaza in poala, apoi ma saruta scurt pe obraz si isi lasa capul pe umarul meu.

- Nu ne vom certa niciodata din cauza lui!

- Sigur? intreb si o imbratisez cu ambele brate.

- Promit!

Dupa cateva minute de la promisiunea facuta de Ellie, stewardesa isi face aparitia.

- Domnule Nuñes, domnisoara Ellie in cateva minute vom ateriza.

- Multumesc Maria, ii spun si ii fac semn sa plece.

O indemn pe Ellie sa i-a loc si sa-si puna centura de siguranta, apoi ii fac cu ochiul.

- Ai auzit iubito? In cateva minute, visul tau va deveni realitate.

- Datorita tie. Iti multumesc!

- Si eu iti multumesc!

- Mie? Pentru ce? ma intreaba incruntandu-se si lasa capul usor intr-o parte.

- Ca m-ai acceptat cu acest mare defect al meu.

Fara sa-i dau prea multe detalii, micuta mea a inteles la ce ma refer.
Pe langa ca e frumoasa si atragatoare, e si inteligenta! Cat noroc pot avea. Multumesc, Doamne!

Cand ma asteptam mai putin, avionul aterizeaza.
Dupa cateva minute de la aterizare, Maria apare din nou sa ne informeze ca putem iesi cand dorim.

- Ellie, esti gata sa calci pe pamant rusesc? o intreb intinzand mana spre ea.

- Mai pregatita ca niciodata, imi raspunde prinzandu-mi mana.

Dupa raspunsul ei ferm si convingator mi-a venit ideea sa o iau in brate si s-o cobor din avion.

- Ce faci? ma intreaba razand.

Cobor scarile avionului cu ea in brate si ma indrept spre masina care ne astepta.

- Lasa-ma jos! o spune razand mai tare ca inainte.

- O sa te las cand coboram din masina.

Soferul masinii se da jos si imi deschise usa din spate. O pun pe Ellie pe bancheta, ii inchid usa si dau sa fug pe partea cealalta a masinii, dar vocea micutei mele ma opreste.

-Javier, te iubesc! imi spune ea cu jumatate de corp scos pe geamul masinii.

Ma uit la ea si zambesc, apoi imi pun corpul in miscare.
Ma urc langa ea si ii sarut mana.

- Si eu te iubesc!

Parca nu-mi venea sa cred. Eram cu Ellie! Aveam pe cineva langa mine. Pe cineva care nu imi era din familia mea. O femeie care avea sa-mi devina familia mea, mama copiilor mei.

Ok, hai ca deja gandesti prea departe. Nici macar logoditi nu suntem.

Mai aveam cateva minute pana sa ajungem la destinatie, asa ca hotarasc sa-mi las capul in poala lui Ellie.