Abisul iubirii

32 - Prezent şi viitor, nu trecut! Iubire, nu milă!

- Ellie, spune-mi ca glumesti!

- Chiar deloc! Vreau acasa si cu asta am incheiat discutia! tip catre Javier.

- Tu vorbesti serios?

- Ti se pare ca fata mea e de om care are chef de glume?!

- Paai, nu stiu ce sa spun.

Fara sa stau prea mult pe ganduri, iau o perna de pe pat si o arunc spre Javier lovindu-l in fata.
Merg spre el si incep sa-l lovesc cu pumnii si palmele in piept.

- Esti un nesuferit. Sper ca stii asta!

Javier ma prinde in bratele lui si ma strange cu putere lasandu-ma fara aer.

- Un nesuferit care ti-e logodnic acum, spune chicotind.

Ma zbat in bratele lui sperand ca imi voi elibera macar o mana ca sa-l pot lovi peste fata, dar tot ce reusesc e sa ne facem pe amandoi sa picam pe podea.

- Te-ai lovit? ma intreaba ingrijorat.

- Nu!

- Bun! Atunci nu scapi de mine.

- Javier, vorbesc serios! Vreau acasa!

Sta putin pe ganduri si brusc se ridica de pe mine.

- Bine!

Prea repede a cedat.

- Nu-mi spune ca din nou te-ai suparat! Nu pot fi niciodata suparata pe tine fara sa nu te superi tu repede?

- Nu m-am suparat, imi spune cu zambetul pe buze.

La auzul acelor cuvinte, ma ridic de pe podea si incep sa impachetez restul de haine.
Javier iese din camera, lasandu-ma singura.
Imediat dupa ce am terminat de impachetat hainele mele, aud un ciocanit in usa.

- Intra Brian, spun aruncandu-ma pe pat.

Brian intra si inchide usa, apoi se pune in fata mea.

- De unde ai stiut ca sunt eu?

- La fiecare cearta cu el, trimite pe cineva sa ma impace.

- Ai fi surprinsa sa auzi ca nu el m-a trimis?

- Atunci de ce ai venit?

Brian se aseaza pe jos tinandu-se de proprii lui genunchi si se lasa putin pe spate.

- Stiu ca esti geloasa, si nu ai de ce. Multe domnisoare l-ar dori o noapte sau mai mult, dar vezi tu Ellie, Javier a ales una si nu oricare. El nu a avut decat o relatie serioasa si dupa ce a incheiat acea relatie, s-a inchis in el. Tu ai reusit sa faci ceva, ce altele n-au facut intr-o noapte sau chiar mai multe. Tu, intr-o secunda l-ai facut sa se schimbe, sa se deschida din nou. Ba chiar sa devina mai bun ca inainte. Multe domnisoare ii vor face ochi dulci, chiar si de fata cu tine. Dar nu uita ceva, el a ales deja. A ales dintr-o gramada. Te rog doar sa te gandesti la acest lucru.

- Brian.... Ai spus ca Javier a avut doar o relatie serioasa?

- Da.

- Si ce s-a intamplat?

- Javier ne-a interzis sa vorbim despre asta, dar cred ca e mai bine sa stii. Inainte de a se muta in New York, el a locuit in Argentina cu parintii lui. Acolo a cunoscut-o pe Brenda. Si acum imi amintesc de ea -inalta, parul de o culoare ca ciocolata cu lapte, un chip de papusa cu ochii verzi si mari, pielea era ca de portelan chiar daca stateau in Argentina si pasionata de tatuaje- parca o vad in fata mea. Au stat in Argentina mai bine de 4 ani, apoi au decis amandoi sa se mute in New York. Chiar inainte de a urca in avion s-a produs tragedia.

- Tragedia?

- A fost impuscata in cap. Javier nu a apucat sa faca nimic, doar a privit cum trupul lui Breda se prabuseste. Dupa moartea ei, s-a inchis in el. Pe nimeni nu a lasat sa se apropie de el o perioada buna de timp. Apoi, a inceput sa umble cu tot felul de femei care nu ii ajungeau nici pana la glezna. Dupa acea perioada grea din viata lui, incepuse sa fie dur si sa nu-i pese de prea multe. Privirea ii era rece si la fel ii era si sufletul.

- Pana te-am intalnit pe tine!

Vocea inconfundabila a lui Javier ne atrage atentia mie si lui Brian. Ma uit spre el si-l vad stand sprijinit de tocul de la usa.

- Amice, imi pare rau ca m-am bagat si i-am povestit despre Brenda, dar am simtit ca trebuie sa stie cat de norocos esti ca o ai.

- Multumesc, spune Javier spre Brian si il bate usor peste umar.

Brian se ridica din fata mea si paseste spre usa, apoi iese lasandu-ne singuri.

- Asta e pentru tine, imi spune Javier intinzandu-mi un trandafir rosu.

Il privesc in ochi, apoi timida iau trandafirul si il miros.

- Multumesc! Sa nu-l certi pe Brian ca mi-a spus despre Brenda, te rog.

Javier pufneste in ras, apoi imi da o suvita dupa ureche si is strecoara mana dupa ceafa mea tragandu-ma spre el.

- N-am s-o fac! imi spune sarutandu-ma pe cap.

- De ce nu mi-ai spus niciodata despre Brenda? Sau ceva despre trecutul tau?

- Nu vreau sa-mi folosesc trecutul ca sa te manipulez. Vreau sa ma iubesti pentru prezent si viitor, nu sa imi oferi mila pentru trecut!

- Te-as iubi oricum!

Ma prind de talia lui si imi lipesc capul de pieptul lui. Inima lui batea mai haotic decat deobicei.

- Te simti bine? il intreb.

- Da. De ce?

- Inima ta... Bate mai tare.

- Asa bate cand imi spui ca ma iubesti.

Chicotesc usor, apoi ma desprind de el si ma asez pe pat.

- Ai aflat cine ti-a omorat iubita?

- Parintii lui. Erau asasini platiti.

Nenorocitul ala de Sergio!

- Erau?

- Da! Dupa ce am aflat cine a omorat-o pe Brenda, am vrut sa ma razbun. Nu puteam sta linistit, asa ca i-am cautat si in gura de sarpe si le-am zdrobit capul. De atunci, Sergio vrea sa-mi faca rau. Dupa ce te-am intalnit la aeroport, cumva a aflat ca vreau sa te cunosc si asa a intrat in contact cu tine. Mi-a facut rau prin tine, iar tu nici n-ai stiut.

- Si pe parintii mei de ce i-a omorat?

- Tarziu am aflat ca mama ta era contabila familiei mele, iar tatal tau era seful de paza.

Eram socata de ceea ce auzeam si pana atunci auzisem destule.

L-am iubit atat de mult, iar acum il urasc! E adevarat ca de la iubire, la ura e doar un pas. Mi-a facut mie atata rau, dar si glaciarului meu. Dar pe de alta parte, daca nu facea atata rau poate ca acum nu mai eram cu el.

- Tot raul spre bine! spune Javier.

- Poftim?

- Stiu aproximativ la ce te gandeai si ai dreptate. Daca nu era toata povestea asta, poate ca acum nu eram amandoi aici.

- Dar erai cu Brenda.

- Ellie, cum am mai spus, tot raul spre bine.

Javier i-a valiza mea de pe pat si o pune pe jos, apoi se aseaza langa mine, dandu-mi parul intr-o parte.

- Inca te gandesti sa plecam de aici?

"￦"