Abisul iubirii

67 - Discuție aprinsă.

Il vad cum paseste nervos spre scari si intra in camera noastra lasand in urma lui zgomotul usii trantite.
Ma uit speriata spre Kelly, care imi face semn sa ma duc la el.

Fara ezitare, fug pe scari si incerc sa deschid usa, dar era inchisa.

- Lasa-ma sa-ti explic, insist eu incercand sa deschid nenorocita aia de usa.

Linistea de dupa usa care ma despartea de Javier era infricosatoare.

- Javier! tip dand cu pumnii in usa. Lasa-ma sa iti explic!

Astept minute bune razmata de usa in speranta ca imi va deschide si chiar cand nu ma asteptam, usa s-a deschis, cazand in fata lui.
Ma prinde brutal de brat si ma ridica cu o usurinta iesita din comun.
Ochii nostrii stau perfect aliniati, uitandu-ne unul la altul.

- Ce vrei de la mine? De ce iti bati joc de mine? Tu stii ce am simtit eu cand mi-a spus nenorocitl ala de doctor ca ai suferit o amnezie? Stii? tipa la mine strangand din ce in ce mai tare pumnii.

- Jav.....

- Nu stii! Habar nu ai prin ce clipe am trecut! Si pentru ce? Pentru amuzamentul tau? HA HA HA! Sper ca te-ai distrat pe cinste!

Se intoarce cu spatele la mine si intra inapoi in camera, trecandu-si o mana prin parul valvoi, apoi da cu pumnul in perete pana face o mica adancitura in el, lasand urme de sange.

- Ellie, stii ce e aia frica? Stii ce e aia groaza? Nu stii nici asta! spune facand pasi spre mine.

Ma apuca din nou de brat si ma trage in camera, trantindu-ma pe pat.

- Stii ce am simtit eu cand ma priveai pierduta? Frica! Stii de ce imi era frica? Ca nu iti vei aminti absolut nimic de mine si de Nando, ca nu vei recunoaste nimic si ca il vei vrea pe Sergio care e mort! Groaza! Ca nu ma vei accepta si ca voi ramane singur! Acum....... Acum nici nu imi mai pasa! Iesi afara din casa si viata mea!

Ma uitam la el si nu imi venea sa cred.
Eram speriata, niciodata nu si-a iesit din minti asa cum a facut-o acum.
Am inghetat. Doream sa ma ridic si sa ies, dar nu puteam.

- Esti surda?! ma intreaba facand pasi apasati spre mine.

Ma apuca din nou de brat si ma taraste pana in fata usii unde ma ridica si ma impinge.
Nu puteam sta pe picioarele mele, tremuram toata de frica lui.
M-am dezechilibrat si in disperarea de a ma prinde de ceva, mai rau am facut, alunecand pe scari si lovindu-ma pe tot corpul.

Doar un scancet imi iese pe gura. In cateva secunde toti erau in jurul meu speriati, iar eu nu il vad decat pe Javier stergandu-si lacrimile si zburand scarile pana la mine.

Ii impinge usor pe ceilalti, luandu-ma in brate si tinandu-si palma lui mare si fierbinte sub capul meu greoi.
Ma priveste cateva clipe, apoi ma strange in brate atat de tare si atat de protectiv, incant nu imi pasa daca aveam capul spart, mainile rupte sau coloana fisurata.

- Imi pare rau! atat apuc sa spun.

Lacrimile imi invadeaza din nou ochii si se scurg rapid pe obrajii fierbinti.

- Esti bine? ma intreaba dezlipindu-se de mine.

Il privesc in ochii lui albastrii si citesc teama.

- Chem un doctor? Te-am lovit?

Cum poti crede ca l-as cauta pe Sergio?!

- Ellie, iubito, spune ceva!

- Sunt.....Sunt bine.

- Josh, cheama un doctor! Rapid!

Josh pune mana pe Kelly si o impinge usor in fata.

- Javier, lasa-ma sa o consult, spune Kelly lasandu-se in jos.

Cubul meu de gheata se dezlipeste de tot de mine, ridicandu-se si isi freaca ceafa apasat.

In timp ce Kelly imi verifica picioarele, mainile, gatul, capul, privirea din ochi, coloana si coastele, eu il priveam neincetat pe EL.

- Nu are nimic rupt! afirma Kelly. Te poti ridica singura? ma intreaba ridicandu-se si ea.

Ma sprijin in maini si cu greu ma ridic usor, vazandu-l pe Javier ca sare ca si ars sa ma ajute.

Ma prinde tandru de mijloc punandu-ma pe picioare mai bine decat as fi facut-o eu.

- Sunt bine! spun cu glasul ragusit.

- Iubito.... M-ai speriat de moarte!

Ii arunc un zambet sters, apoi imi trag tricoul in jos si ma scutur de praful inexistent de pe haine.

- Vreau sa vorbim! spun uitandu-ma spre el, iar ceilalti se risipesc ca norii de pe cer.

- Mergem in gradina? ma intreaba, iar eu ii accept propunerea.

"∆"