Abisul iubirii

39 - Foc şi fum.

Un miros intepator imi deranja narile.
Stricatele din jurul meu ma fac sa deschid ochii.
In urmatoarea secunda observ un fum inecacius in jurul meu.

- Ellie esti acolo? tipa Brian de dupa usa camerei.

- Da!

Brian forteaza usa de cateva ori, dar era blocata.
Fumul ma facea sa tusesc si usor, usor imi pierdeam cunostiinta.

- Ellie, rezista! Vin cu ajutoarele!

Merg spre usa si incerc sa o deschid, dar nu reusesc. Casa ardea din temelii, iar eu nu puteam face nimic.
Desi incercam sa imi acopar nasul, fumul negru isi facea loc peste tot facandu-ma sa ma prabusesc incet la pamant.

*

- Se va trezi cat de curand! aud vocea lui Amy.

- Hai blondo! Trezeste-te! spune Brian.

Auzeam orice miscare.
Brusc deachid ochii aducandu-mi aminte ca eram in mijlocul focului.

- Ellie! spune Brian.

Amy se intoarce cu fata spre mine si imi zambeste cald. Pune mana pe o cana si pe sticla de apa, toarna in cana si apoi vine cu ea spre mine.
Mi-o da in mana, apoi se aseaza pe pat.

- Ce s-a intamplat? intreb band din cana.

- Cineva a incendiat casa. Sunteti bine amandoi acum, spune Amy.

- Nu-l vad pe Javier. Sigur e bine?

- Nu la el ma refeream. Ellie.... Esti insarcinata! imi spune bucuroasa Amy.

La auzul acelor cuvinte, scap cana din mana reusind sa ma ud toata.

Insarcinata? Voi avea un copil cu Javier?

Lacrimi de bucurie aluneca usor pe obraji. Brian imi sterge lacrimile, apoi ma ia in brate.

- Bravo, mami!

Cuvintele lui Brian ma fac sa chicotesc.
Dupa ce ma desprind de bratele lui, ma uit curioasa prin camera de spital.

- Unde e Javier? De ce nu e cu mine?

Brian si Amy isi lasa capul in pamant si asta ma ingrijora.

- Raspundeti!

- Ellie, nu te agita prea mult, imi spune Brian.

- Ba da ma agit! Spuneti-mi unde e!

Amy ofteaza apasat, in timp ce Brian isi freca palmele una de alta.

- A aflat ca sunt insarcinata inaintea mea si m-a parasit? Asta e?

Ochii incepusera din nou sa imi lacrimeze, dar de data asta nu era de fericire.

Cum poate sa ma paraseasca tocmai acum?!

- Ellie, nu......

Brian incearca sa spuna ceva, dar ma bag peste el cat de repede pot. Nu acceptam scuze din partea nimanui.

- Brian, nu! Nu vreau alte scuze si pretexte! Daca a vrut sa ma paraseasca, foarte bine! Acest copil poate creste doar.....

- A fost rapit! spune Amy cu o voce greoaie.

Rapit? A fost rapit?

Intrebarea asta mi se deruleaza in cap de nenumarate ori.
Nu reuseam sa inteleg, nu acceptam acea fraza.

- Sergio? intreb stergandu-mi lacrimile de la ochi.

- Mark asa a spus, spune Brian.

Nervoasa, ma ridic din pat, dar Brian ma prinde de brat si ma trage inapoi.

- Ce ai de gand sa faci?

- Imi voi recupera barbatul!

- Ellie, nu poti sa dai de el asa pur si simplu. Nu poti in starea ta.

- Brian, sunt insarcinata. Nu pe patul de moarte.

- Aici are dreptate, spune Amy.

Vibratul telefonului ne atrage atentia. Ma intind spre noptiera si il iau.
Raspund fara sa ma uit la apelant.
Stiam deja cine e.

- Lasa-l in pace de Javier!

- Buna si tie! spune Sergio.

- Ce vrei?

- Pe tine!

- Da-i drumul lui si ma vei avea!

- Imi place ce aud, dar mai intai vreau sa te fac sa suferi, javra ce esti!

- Ellie, nu-l asculta! Voi fi bine!

Vocea plina de durere al lui Javier imi daduse fiori.

- Taci din gura! tipa Sergio catre glaciarul meu.

Zgomotele loviturilor se auzeau atat de clar, ca si cum as fi la 2 pasi de ei.
Glaciarul meu tipa de durere, iar asta ma face sa dau frau liber lacrimilor.

- Sergio, lasa-l in pace!

Ca un las ce este, Sergio inchide apelul.

- Drace! tip aruncand telefonul pe pat.

- Ellie, oamenii nostrii il cauta! imi spune Brian.

- Nu-mi pasa de oamenii vorstrii! Il vreau pe Javier teafar! Aici! Acum!

Brian se ridica de pe pat si ma trage la pieptul lui.
Plangeam ca un copil. Un copil care si-a pierdut cea mai de pret jucarie.
Nu puteam explica in cuvinte ce simteam in acele momente.

Opreste-te Eliie! Asa nu il ajuti pe Javier.

Ma calmez rapid si ma trag din bratele lui Brian.

- Esti bine, Ellie? ma intreaba Amy.

- Nu! Dar, nu plangand il voi gasi pe Javier.

"￦"