Abisul iubirii

69 - Drumuri intersectate

- Doamna, ne invartim de 5 ore in oras...

Vocea masculina ma face sa ma trezesc din transa in care am picat.
Ma uit la el, apoi la Nando si vad ca puiul meu este intr-un somn adanc, sprijinindu-si capul de mine.

Dormi, pui mic! In vise, nimeni nu iti poate ranii sentimentele.

Ii desfac centura, il trag usor in bratele mele, apoi il platesc pe taximetrist si ma dau jos din masina. Inchid usa si o iau usor spre cel mai apropiat hotel.

Sunt bataia de joc a barbatilor? De ce trebuie sa suferi mereu cand iubesti? Nu exista doar iubire si atat?

Cad pe ganduri, dar Nando se trezeste si il las pe jos.

- Imediat ajungem, Nandito! ii spun tinandu-l de mana.

Un fosnet se aude din spatele meu, dar strazile pustii si intunericul ma speriau in trecut, acum....acum nimic si nimeni nu ma mai sperie. Le-am vazut si le-am trait pe toate.
Continui sa merg si sa nu acord importanta tipului din spatele meu.
Era o distanta considerabila intre noi, dar pentru precautie, pun mana pe arma mea, un Taurus PT111 aurit si il scot, tinandu-l in dreptul abdomentului.

O mana grea ma prinde de umar, dar nu apuc sa ma intorc.
O durere de cap ma doboara.

*

Spune-mi te rog ca e doar un cosmar.

Deschid ochii cu greu si incerc sa imi duc mainile la durerea ce vine de la ceafa, dar nu pot.
Imi scutur capul pentru a ma trezi mai bine si constientizez ca stau pe un scaun de lemn, legata atat la maini cat si la picioare.

Ma uit in jur, atat cat imi permit tendoanele si muschii si vad ca sunt intr-o hala parasita cu cateva becuri aprinse, altele facand scurt circuit.

Fernando!

Atat pot gandi!

Oh, nu! Unde esti? Ce am facut?

Un scartait de poarta se aude, urmat de zgomotul unor tocuri.

Silueta feminina sta in spatele meu, jucandu-se cu o suvita din parul meu. Ma smucesc cat pot, dar in zadar.

- Nu te mai obosi, o faci degeaba! spuse femeia.

- TU! Unde e copilul meu? Ce vrei de la mine? Ti l-am lasat tie! Bucura-te de el si lasa-ma pe mine si pe copilul meu in pace! spun cu lacrimi in ochi.

- Oh, draga mea, Ellie, dar ar fi prea usor!

Paseste in fata mea si stiam ca nu ma insel. Vocea ei a ramas imprimata in urechi si minte de cand a indraznit sa paseasca in interiorul biroului meu.

Fiica de catea ce esti! Te omor cu mainile libere daca i-ai facut ceva lui Nando!

- Unde e? Ce vrei de la mine? Il ai pe Javier! Ce mai vrei? spun deja plangand.

Ma priveste superior, apoi rade isteric oprindu-se brusc.

- Ce mi-ai facut tu mie, iti voi face si eu tie! spune, apoi ma plezneste peste cap in batjocura.

- Nu ti-am facut nimic!

- Oh, ba da! Sergio! Acest nume iti spune ceva?

Sergio?

- Ce legatura ai avut tu cu el? spun simtind cum inima vrea sa iasa din piept.

- Am avut....bine spus! Am sa iti spun o mica poveste cu un final tragic! spune tragandu-si in fata mea un alt scaun. A fost o data, un barbat pe nume Sergio care a intalnit o idioata pe nume Ellie, spune punandu-si piciorul stang peste cel drept. El se indragosteste de ea, ea de el...bla bla bla...si-o trag, se iubesc, dar ce nu stia micuta Ellie, e ca el a mai avut si alte femei. Printre care ma numar si eu! M-a futut in toate pozitiile posibile, l-am futut cum nimeni altcineva nu ar fi facut-o, dar stii ce? Desi ii ofeream placerea trupeasca, el tot la tine se intorcea! spune lasandu-se spre mine. L-am iubit, el pe mine nu! A decis sa imi dea papucii, dar ce nu stia el, era ca eu nu mai luam anticonceptionale, asa ca am ramas gravida! Cand a aflat, era in extaz...extazul lui insemna pentru tine chin, batai, respingeri! Cand s-a hotarat sa se mute cu mine, era prea tarziu! Curvo! tipa la mime ridicandu-se. L-ai omorat pe omul care imi bate o data cu inima! Mi-ai omorat sufletul! Copilul meu nu isi va cunoaste niciodata tatal si asta se datoreaza numai din vina ta!

Lacrimile au incetat sa mai curga, eram prea socata.

Ma inconjoara de cateva ori, apoi se opreste in spatele meu si se apleaca la urechea mea.

- Vei platii pentru asta! imi sopteste, apoi ma loveste din nou cu palma peste cap.

- Rosa, lasa-ma sa plec! Sergio putea fi liber de mult timp, dar nu m-a lasat el! Am incercat sa scap de el, alta alternativa nu mi-a lasat! spun exasperata si speriata.

- Nu! Minti!

- Ce vrei de la mine? intreb.

- Chin! Vreau ca si copilul tau sa sufere, sa nu aiba un parinte, iar celalalt sa gaseasca o modalitate sa ii explice unde e mami, unde e tati...

Tocurile Rosei se aud din nou.

- Rosa, nu face asta! tip catre ea, dar nu se aude nici un raspuns. Rosa?

Scartaitul usii se aude din nou, semn ca parasise hala, lasandu-ma din nou singura.

Un planset de copil se aude din departare.
Era Nando! Nu aveam cum sa nu ii recunosc plansetul!

- Fernando?

Intreb, dar nimic.

- Rosa? Te rog, hai sa vorbim! Pastreaza-l pe Javier, dar lasa-ma pe mine si pe copil in pace!

Vorbeam singura.

Plansul lui Fernando era tot mai rau.

- Rosa! ROSAAAAA! tip cat ma tin plamanii si ma zbat cazand pe o parte.

Nodurile de la maini si de la picioare nu imi permit sa ma misc deloc, iar in disperarea mea, incep sa ma zbat ca un peste pe uscat.

*Perspectiva lui Javier.

Telefonul imi suna din nou. Ma uit la ecran si era Rosa.

- Ce mai vrei? raspuns taios.

- Javier.... Te rog, ajuta-ma! Cineva....cineva m-a atacat si...si....sunt lovita. Te rog....

- Exista politie si salvare, Rosa! spun taios.

- Javier, te rog....

Cand sa spun ceva, aud un zgomot provenit de la Rosa.

A scapat telefonul! O, Doamne, poate e grav!

Inchid apelul si o monitorizez prin satelit.
Aflu adresa exacta si fara sa dau explicatii cuiva, iea val-vartej pe usa casei, urcandu-ma la volan si pornind grabit spre adresa unde era Rosa.

"∆"