Abisul iubirii

20 - Au?!

- Unde te grabesti asa? il intreb lipindu-ma de el.

- Ellie, ploua torential.

- Ti-e frica ca te topesti?

Javier isi lasa capul intr-o parte neintelegand ce vroiam sa spun.

Drace! Nu stie ca ii spun "glaciarul meu".

- Aam, cand ne-am intalnit si mi-ai spus sa am grija pe unde merg, aveai o privire rece. De atunci te alint "glaciarul meu", "cub de gheata" in mintea mea.

Javier rade si ma trage in bratele lui. Ma saruta pe frunte si ma ridica in sus. Il prind intre coapse si imi las mainile lejere pe umerii lui.

- Intradevar ma topesc, dar nu de la ploaie. Tu ma faci sa ma topesc. Ma topesc dupa buzele tale, ochii tai, parul tau, chipul asta de copil nevinovat si inocent care ma innebuneste. Fiinta ta, felul tau de a fi ma fac sa ma topesc.

Simt cum emotiile ma coplesesc. Prividu-l in ochi imi puteam da seama de sinceritatea lui.

Il iubesc atat de mult.

O lacrima imi aluneca rapid pe obraz, iar Javier o sterge sarutandu-ma fin.

- Nu vroiam sa te fac sa plangi.

- E in regula. Sunt lacrimi de emotii, de fericire. Nimeni nu mi-a vorbit atat de frumos.

- Asa va fi viata ta alaturi de mine. Nimeni nu te va mai face sa suferi! Si cine va indrazni s-o faca, va avea o discutie cu mine. Si eu nu stau prea mult la vorba.

Imi las capul pe unu din unerii lui si il strang cat pot de tare.

- Ma lasi fara aer, iubire.

- Oh, imi pare rau, ii spun si las stramsoarea mai usoara.

- Te iubesc enorm de mult, micuta mea.

- Si eu te iubesc!

Ploaia torentiala incepea sa se mai calmeze si usor, usor norii negrii si fiorosi plecau de deasupra noastra.
In putin timp, soarele sclipea din nou.

- Ia uite, micuta mea. S-a oprit ploaia.

- Dragosta pe care o emanam amandoi e devina.

Il privesc pe Javier in ochi si pufnim amandoi intr-un ras.
Desi radeam amandoi cu pofta de dulcegaria spusa de mine, stiam ca fericirea noastra ne facea zilele mai bune.
Il sarut apasat pe buze, apoi ma lasa jos.
Totul era ud, mai ales noi. Dar, asta nu putea sa-mi impiedice dorinta.

- Invata-ma sa ma lupt, ii spun aranjandu-mi putin hainele de pe mine.

- Acum?

Aprob din cap si imi iau o pozitie stangace de atac.

- Nu e o idee buna Ellie. E uda iarba si alunecam.

Fara sa-l iau in seama, incep sa ma zbat pe langa el. Saream in sus si faceam pe boxerul priceput prin preajma lui, desi eu nici macar pumnii stransi nu stiam cum sa-i tin.

- Ellie, o sa aluneci si te ranesti.

Din nou l-am ignorat si am facut cativa pasi in spate si imi ridic piciorul drept in sus. Din neatentie, ma dezechilibrez si alunec. Fac cunostiinta cu pamantul si simt intepatura dura la piciorul stang.
Javier se repezeste spre mine ingrijorat si se aseaza langa mine.

- Esti bine? ma intraba pipaindu-mi manile.

- Au?! spun incercand sa spun ca ma doare, dar iese ca o intrebare.

- Ce te doare?

- Piciorul..... Stang.

Javier imi ia piciorul in maini si mi-l maseaza. Desi avea miscari lente si usoare, simteam de parca imi infigea cineva cutite in el.