Abisul iubirii

44 - Ce spui?

Noaptea se lăsase peste întregul oraș.
Toată lumea dormea, mai puțin eu.
Mă ridic în șezut și-mi masez burta cu mâna dreaptă, iar în stânga mă sprijineam.

Micuțule, de ce nu mă lași să dorm?

Cu greu mă ridic din pat și mă apropii de fereastră. Privind spre grădină, apoi spre cer şi observ niște nori negrii îndreptându-se cine știe unde.
Un braț mă cuprinde de talie și mă strânge ușor.
Tresar ușor și îmi întorc capul.
În spatele meu era Javier somnoros, îmbrăcat doar cu o pereche de pantaloni scurți.

- De ce nu dormi? mă întreabă.

- Nu-mi dă voie micuțul.

Javier mă întoarce cu fața spre el, apoi îngenunchează în fața mea și-și așează ambele palme pe pantecul meu.

- Micuțule, las-o pe mami să doarmă.

După ce Javier spune acele cuvinte, micuțul năzdrăvan începe să dea din mâini și picioare.
Javier se ridică în picioare și îmi ia fața în palme, apoi mă sărută scurt.

- M-ai facut și continui să mă faci fericit, îmi spune.

- Asta faci când iubești pe cineva.

Mă sărută pe frunte, apoi mă ciufulește puțin.

- La ce te uitai? mă întreabă.

- Cred că va veni o furtună cât de curând, spun arătându-i cu privirea norii fioroși.

Nu apuc să întorc privirea spre Javier că un tunet puternic răsună făcându-mă să tresar și să sar.
Javier își strecoară brațele pe la spatele meu și mă lipește de el.

- Doar nu ți-e frică, spune râzând.

- M-am speriat.

Văzând că Javier nu se oprește din râs, îl lovesc ușor peste umăr și mă desprind din brațele lui.

- Nu mai râde! îi spun oficiată.

- Altfel, ce se va întâmpla?

- Vei dormi pe jos, spun mergând spre pat.

- Hmm...

Mă așez pe pat, iar Javier continuă să fie amuzat de reacția mea.

Crezi că glumesc? Lasă că îți arăt eu ție.

Îi iau perna și i-o așez pe jos, lângă pat.

- Aici ți-e locul, spun așezându-mă înapoi pe tot patul.

- Nu poți dormi fără mine!

- Mai vedem, spun punându-mă pe partea dreaptă și aranjez perna sub cap.

Javier zâmbește scuturând din cap dezaprobator mergând spre perna lui. Se așează pe jos, apoi stinge lumina.

După ce Javier a stins lumina, închid ochii în încercarea de a adormi și rămân așa numite bune.

*

Tic-tac. Tic-tac. Tic-tac.
Doar asta se auzea. Ceasul de pe perete indica o oră târzie în noapte, iar eu tot nu puteam să dorm.

Avea dreptate. Nu pot să dorm fără el.

Mă ridic în șezut, îmi trec o mână prin păr apoi mă împing cu ajue mâinilor spre marginea patului.
Când ajung la margine, îmi dau jos picioarele și mă ridic ușor din pat.
Ocolesc patul ajungând la Javier. Privindu-l cum doarme, un zâmbet mi se așterne pe buze.

După ce îl privesc minute în șir, hotărăsc să mă așez pe jos, lângă el.
Mă întind pe spate, apoi îmi așez capul pe pieptul lui și piciorul stând îl pun peste picioarele lui.
Închid ochii și simt mă ia somnul.

*

O ploaie de sărituri mă fac să deschid ochii.
Ochii mei îi întâlnesc pe ai lui.

- Ți-am spus că nu poți să dormi fără mine, spune Javier.

- Nu te flata prea mult. M-am așezat lângă tine să nu te simți singur, abandonat.

Râsul lui Javier umplea întreaga cameră.

- Ce vrei să mănânci? mă întreabă ridicându-se de pe jos.

- Iaurt cu cereale. Ba nu! Fructe. Ba nu! Iaurt cu fructe. Nu știu, surprinde-mă.

Javier zâmbește timid, apoi mă ajută să mă ridic de pe jos și mă așez pe pat.

- Mă duc să-ţi aduc mâncarea.

Îl privesc pe Javier cum iese din cameră, apoi mă ridic din pat și merg spre baie. Când ajung acolo, îmi dau jos hainele și dau drumul la apă, apoi mă bag sub duș și las apa să-mi mângâie pielea.

După câteva minute de relaxare, ușa camerei se aude deschizându-se și opresc apa. Ies de la duș și iau un halat pe mine, apoi ies din baie.

Javier mă aştepta cu o tavă în mână.

- Ţi-am adus fructe şi iaurt.

Îi zâmbesc cald, apoi păşesc spre el şi când ajung în dreptul lui, îl sărut scurt.

- Eşti cel mai bun! îi spun în şoaptă.

Răsucindu-mă pe călcâie, lovesc tava fără intenţie şi răstorn iaurtul peste Javier.

- Îmi pare rău, spun punându-mi ambele mâini la gură.

Javier mă priveşte surprins, apoi începe să râdă şi să ridice bolul ce-l avea în mâna stângă.

- Doar asta am mai salvat, spune zâmbind.

Ce bine că nu ai tricou pe tine.

Iau o capşună din bol, apoi o trec prin iaurtul de pe piept şi într-un final muşc din ea.

- Mmm, ce bun e.

Bag toată căpşuna în gură şi după ce mestec şi înghit, îmi apropii capul mai mult de pieptul lui şi îl ling şi sfârşesc prin al sărută.

- Ellie, uşor. Nu e bine ce faci! Nu uita că eşti însărcinată şi n-avem voie să facem nimic.

- Da, da. Ştiu! Sarcină cu probleme, spun uşor tristă.

- Mai sunt doar 3 luni şi vei putea reverii la viaţa ta normală, îmi spune luându-mi faţa în palmele lui mari şi calde.

- Ştiu. Abia aştept să-l văd pe micuţ şi să revin la antrenamente. Dar, ştii..... Mă întreb cum vă arăta.

- Păi sper să semene cu amândoi. Să aibă părul tău, pielea ta fină, ochii mari...

- Zâmbetul tău, culoarea ochilor tăi, gropiţele tale. Sunt aşa entuziasmată, spun lăsând o lacrimă să alunece pe obraz.

- M-am gândit la ceva Ellie. Ce spui de o vacanţă în 3? Doar eu, tu şi micuţul nostru, spune Javier punandu-şi mâna dreaptă pe burta mea.

- O vacanţă?

- Da. Atât tu, cât şi eu avem nevoie de relaxare. O lună de relaxare continuă doar pentru noi. Las afacerile mele pe mâinile lui Brian, iar noi de îndepărtăm un pic de tot.

O vacanţă?
Ne-ar prinde bine.

- Unde? întreb.

- Undeva pe insule. Am putea chiar în Insulele Maldive.

- Sună bine, dar.....

- Niciun "dar". Hai Ellie, e o ocazie bună, spune entuziasmat. Ce spui?

"￦"