Abisul iubirii

26 - Ţintesc şi trag II

Ramasa singura in camera dau frau liber lacrimilor fierbinti.
Un ciocanit in usa se aude de cateva ori, dar nu bag in seama.

- Ellie, pot sa intru? spune vocea masculina de dupa usa.

- Vreau sa fiu singura! Ce dracului nu intelegeti? tip cat ma tin plamanii.

Si mai nervoasa ca nu sunt lasata singura la cererea mea, ma ridic din pat si merg in baie. Trantesc usa si merg spre peretele de langa cabina de dus. Imi lipesc spatele de perete si imi las corpul sa alunece usor pe el.
Stau cu genunchii la piept si ma gandesc la tot: parintii mei, Sergio, Javier si comportamentul lui de la antrenamente.

Oare asa va fi mereu cand voi gresi?

*

Ce e cu caldura asta?

Deschid ochii si vad ca e dimineata. Javier ma tinea la pieptul lui si dormea dus.
Ma ridic in fund si imi intind toti muschii, apoi ma ridic din pat si plec spre baie.
Imi fac treburile, apoi caut haine pentru antrenament.
Ma imbrac in graba si fug spre camera de focuri.
Ajung acolo si imi aleg o arma, apoi iau un cartus si o incarc.
Ma pun pe locul de ieri si trag fara sa tintesc.

Ok, o sa reusesc o data si-o data...

Tintesc din nou si trag.
Gaurile provicate de gloante erau din ce in ce mai apropiate de mijloc. Lucrul asta ma motiva.

Ore in sir am stat in camera de focuri si am exersat neincetat.

Usa de la camera se deschide, dar nu ma intorc sa vad cine e.
Putea fi si un criminal, nimic nu-mi distragea atentia de la antrenamentul meu.
Parfumul feminin m-a ajutat sa-mi dau seama ca e Kelly.

- 'Neata! Vad ca esti foarte hotarata, imi spune.

- Da! raspund sec si dur.

- Ellie, uite ce e. Javier poate fi ca si mierea cu lapte, dar cand e vorba sa antreneze pe cineva devine foarte dur. Cu mine a fost si mai sever.

Ma opresc din a trage si las mainile pe langa corp. Ii rad scurt si ironic in fata, apoi imi ling buzele si le musc usor.

- Daca ai venit aici sa-l scuzi pe Javier, iti pierzi timpul.

- Nu ii caut scuze, doar ca....

- Kelly ajunge! Nu vreau sa ma intelegi gresit, dar nu vreau sa mai aud nimic legat de el! Daca se simte prost pentru ceea ce a facut, sa vina EL sa-si ceara scuze. Nu accept intermediari.

Lasand-o fara cuvinte, Kelly pleaca dezamagita din camera.
Dupa plecarea ei imi reiau pozitia, tintesc si trag.

Fac lucrul asta neincetata si da roade.
Ma apropiam tot mao mult de mijloc. Asta ma facea sa fiu fericita chiar daca eram suparata pe glaciarul meu.

Dupa mult timp de la plecarea lui Kelly, usa de la camera se aude din nou.
De data asta ma opresc si ma intorc sa vad cine a mai venit.
In pragul usii era David.

- Hei! Pot sa intru? ma intreaba.

- Daca asta vrei.... spun facandu-i semn cu mana in care am arma sa intre.

-Ellie, sa stii ca Javier te cauta de ceva ore.

Cand am auzit ce a spus David m-a pufnit rasul.

- Si cum se face ca nu m-a gasit? Cum se face ca tu si Kelly m-ati gasit asa rapid? Cum se face ca nu a venit aici?

- Kelly te-a gasit din intamplare, iar eu stiu de la ea.

- Hmh, fa-mi o favoare si nu-i spune unde sunt!