Abisul iubirii

5 - Arma

Orele treceau rapid pe lângă mine. Stăteam în cameră alături de Javier care lucra pe laptop la nu știu ce proiect.

- Cu ce te ocupi? întreb brusc cu o duritate în voce.

- Arme.

Înghit în sec de frică. Doar cuvântul "armă" mă cutremură puternic pe dinăuntru. Frica își face loc în interiorul meu și fac câțiva pași înapoi, parcă ferindu-mă de ceva sau de cineva. Javier ridică capul și cu ochii acum calzi mă privește.

- Liniștește-te, n-am să-ți fac niciun rău.

- Dar azi.... Azi mi-ai amenințat sufletul cu un pistol; spun cu vocea tremurând.

- Sufletul?

- Pe Sergio. E iubitul meu, sufletul meu, Universul meu!

- Halal suflet ți-ai ales...

Aplec capul dezamăgită de cuvintele lui "halal suflet ți-ai ales". Știam că Sergio nu era cel mai sfânt om, dar a fost singurul care m-a ajutat să trec peste pierderea familiei, Joanna era plecată prin Africa deși vorbeam non-stop și mă încuraja, iar ceilalți m-au părăsit imediat după incident.

- N-ai niciun drept să-l critici pe Sergio, spun iritată de faptul că își permite să-mi jignească iubitul.

Oftează apăsat și îmi zâmbește forțat chemându-mă lângă el pe pat. Mă conformez și mă așez în stângă lui. Observ că pe ceafă avea un tatuaj. Două puști care formau un X. Îmi trec ușor degetele peste tatuaj gândindu-mă că asta era obsesia lui, armele de foc. În minte îmi vin tot felul de întrebări, dar nu știam cum să i le pun și îmi era frică de reacția lui. Javier se întoarce cu fața spre mine ca și cum mi-ar fi citit un mic gând.

- Întreabă, îmi spune calm.

- Ăm, de unde ai știut că vreau să te întreb ceva?

- Fața ta. Exprimă prea multe. Îmi pot da seama ușor.

- Ok...

- Deci, ce ai să mă întrebi?

- Tatuajul... Ce semnifică?

- Sunt pasionat de arme. Tatuajul reprezintă două puști AK 47. Ai încredere în mine?

- Nu știu. Puțin... Cred.

Mă ia de mână și mă trage afară din cameră. Coborâm scarile și ieșim afară din casa mult prea imensă pentru o singură persoană. Mă ține în continuare de mână în timp ce mergeam prin curtea casei și timp de 10 minute am mers pe un drum care ducea către o altă casă, dar mai mică. Când ne apropiem mă pune în fața lui și îmi cuprinde capul în palmele lui mari și catifelate.

- Te rog doar să intri și să faci ce-ți spun. Apoi dacă ți-e prea frică ieșim. Bine?

Aprob din cap și ne punem din nou picioarele în mișcare. Într-un final ajungem in fața unei uși, iar Javier scoate cheile. Îmi dă drumul la mâna și deschide ușor ușa. Intră primu și aprinde lumina. Mă cheamă alături de el și când ridic privirea din pământ văd o hală plină de arme. Tresar și înghit în sec de cateva ori, iar Javier se pune în spatele meu luându-mă în brațe și calmându-mă puțin.

- Te rog, ai încredere în mine. Nu vei păți nimic. Îți promit! îmi spune la ureche și mă sărută pe cap.

Îmi dă drumul din brațe și pleacă adâncindu-se în hala plină cu arme. Rămân înlemnită până când Javier își face din nou apariția în fața mea cu un pistol. Fac ochi mari și înghit în sec. Nu știam ce vrea să facă și asta mă punea într-o situație alarmantă.

- Hai afară, vreau să-ți arăt ceva, apoi îmi zâmbește

Ieșim din încăpere și mergem în spatele casei pline ochi cu arme.
Oh, da Ellie. Ăsta ți-e sfârșitul tău. Bravo fato, nici n-ai apucat să-ți iei adio de la Joanna și Sergio. Vocea lui îmi întrerupe gândurile.

- Nu mai sta încruntată. Hai aici lângă mine.

- Mi-e frică. Nu știu ce ai de gând cu arma aia...

- Ellie, dacă vroiam să-ți fac rău te lăsam pe mâinile avocatului sau te împușcam fără să-ți spun să vi lângă mine.; apoi râde.

Mă duc lângă el și văd că pe peretele casei sunt desenate trupuri umane pentru țintă. Javier țintește și trage. Tresar și mă retrag în spate cu pași repezi și pic în fund. Javier se apropie de mine și îmi dă o suviță după ureche.

- Încredere Ellie. Atât îți cer, încredere. Hai sus!

Mă ridică și mă scutur de praful care și-a găsit loc pe hainele mele. Când termin cu praful văd că Javier îmi întinde arma.

- Ia-o în mână.

- Mi-e frică...

- Ia-o! Dacă domini arma, ea nu-ți va face nimic.

Îndrăznesc s-o iau și mă uit la ea. Hm, e grea... Îmi arunc privirea spre Javier iar el îmi spune din priviri să țintesc și să trag. Ma uit alarmată, iar el se pune în spatele meu așezându-și mâinile peste ale mele ajutându-mă să țintesc.

- Trage!

Închid ochii și târg țipând. Când îi deschid Javier aplaudă fericit ca la un spectacol cu animale.

- Bravo Ellie. Ai nimerit capul din prima, și cu ochii închiși.

- Mama mea a fost bodyguard. De acolo talentul meu la țintă.

- Asta explică. Hai în casă.

Când ajungem în casă simt miros de clătite. Vai, moroase divin. Oare se supăra dacă îi cer? Încep să râd de nebună în timp ce Javier se uită nedumerit la mine.

- Nici nu vreau să știu la ce te gândeai. Vrei clătite?

Aprob din cap cu entuziasm, iar el mă trage de mână spre bucătărie.

          *

- Acum că am mâncat, vreau să te întreb ceva... îi spun privindul în ochi.

- Curioasă mai ești.

Îmi scot telefonul din buzunar și văd 30 de apeluri de la Joanna. Oh, nu! Am uitat de Joanna. Am să o sun imediat după ce îmi răspunde Javier. Intru la mesaje și îi arăt mesajul cu semnătura N.

- Știu că tu ai fost, dar nu știu de ce te-ai semnat cu N.

- Și unde e întrebarea? îmi spune el amuzat.

- Ăăm, ce înseamnă acel N?

- Nuñes!

Mă uit nedumerită la el și aștept să mă scoată din ceață. Așteptarea nu a fost prea lungă.

- Numele de familie. Nuñes.

Ah, acum are sens. Of, gândul că trebuie să o sun pe Joanna mă înspăimântă. Sigur va țipa la mine că am lăsato baltă la spital. O apelez și îmi răspunde rapid.

- Ellie, unde naiba ești?

- Cu Javier. Sunt bine.

- Te-am sunat să-ți spun că Sergio a fost arestat.

Oh, nu, Sergio. Mă uit la Javier și închid apelul.

- Ești bine? mă întreabă el.

- Trebuie să ajung acasă. Sergio a fost arestat.