Abisul iubirii

13 - Conny

*Perspectiva lui Ellie

Nu-mi venea să cred. Javier îmi cumpărase un câine. Semăna perfect cu cățelul din parc.

- Javier nu trebuia!

- Dacă un suflețel ca ăsta te face să zâmbești așa, sunt în stare să-ți mai cumpăr 30. Gândește-te la un nume pentru micuț.

Eram mult prea emoționată. N-am mai primit un cadou de foarte mult timp.
Gândurile mă năvălesc și-mi amintesc că ultimul cadou primit era un ceas Fossil de la părinții mei. Las câinele pe pat și fug spre baie fără să mă uit în spate. Tot ce puteam auzi era vocea înfundată a lui Javier care striga după mine.
Mă închid în baie și îmi las corpul să se scurgă pe ușă.
Lacrimile fierbinți îmi mângâiau obrajii.
Îmi era dor de ai mei, de Daiana, de Joanna cu care n-am mai vorbit din cauza afacerilor ei.
Vocea lui Javier se aude după ușa ce ne despărțea. Îmi era frică să-i deschid. Îmi era frică că va reacționa la fel ca Sergio și mă va bate.
În scurt timp mi-am dat seama ca Javier nu semăna deloc cu Sergio.
Deși Sergio era avocatul, iar Javier un traficant de arme, cel cu suflet si care mă trata frumos era Javier.
Mă hotărăsc să mă ridic în picioare și să-i deschid.
Javier statea în pragul ușii și mă privea. Îi sar în brațe continuând să plâng.

- Ellie, ce s-a întâmplat?

Dau din cap dezaprobator în semn că nu vreau să vorbesc, cel puțin nu acum.
Brațele lui protective mă trag tare la pieptul lui și asta mă făcea să mă calmez treptat.
Un lătrat de pui ne distrage atenția și ne dezlipim unu din brațele celuilalt.
Ne întoarcem privirile spre micuț, iar el se juca cu perinuța care era pe pat.
Lucrul ăsta mă face să zâmbesc și să chicotesc. Javier îmi șterge obrajii și mă trage de mână, îl ia pe micuț cu cealaltă mână și ieșim în curte.
Ne așezăm pe iarbă, iar micuțul se juca cu mana mea.

- Îmi place Conny, spun uitându-mă după Javier.

- Perfect. Conny rămâne.

- Îmi pare rău pentru mai devreme. De multă vreme n-am mai primit un cadou.

Javier nu spune nimic, doar se uită la mine și îmi zâmbește timid. Își întinde mâna spre mine și îmi mângâie părul.

- Apropo, și eu te iubesc, îi spun și îmi întorc capul spre el și mă arunc în brațele lui.

Cădem amândoi pe iarba moale. Ne privim în ochi, iar eu mă aplec să-l sărut, dar suntem întrerupți de Conny care se apropie de fețele noaste și ne linge pe amândoi chemându-ne la joacă cu el.

- M-ai auzit? mă întreabă Javier.

Mă uit la el și nu-i spun nimic, doar îi zâmbesc. Încep să fug de el, iar el după mine. Râdeam și încercăm să mă feresc de mâinile lui Javier și îmi vine o idee în cap. Hmm, îi distrag atenția și mă ascund de el. Perfect plan. Reușesc să-i distrag atenția cu altceva și reușesc să mă ascund într-un tufiș. Stau pitită acolo timp de 5 minute, iar prezența lui Javier n-o mai simțeam în apropiere. Mă ridic și mă uit spre piscină și îl văd pe Conny chinuindu-se în apă. Mă panicasem atât de tare, nu-mi mai păsa de jocul cu Javier și fug spre piscină încercând să-mi ajut puiuțul să iasă de acolo. Adrenalina îmi era crescută la maxim și nu mai gândeam cum trebuia. Mă arunc în apă fără să-mi pese că nu știam să înot.

Apa mă acoperea de-a binelea și simțeam cum fundul piscinei mă trage spre el. Încercăm să mă țin la suprafață și să țip după ajutor, dar totul era în zadar. Nu-l vedeam pe Conny, iar apa îmi intrase în plamani și nu mai rezistam mult.

Simt două brațe cum mă trag la suprafață.

Deschid ochii cu greu și-l văd în fața mea pe Mark. Reusesc să mă ridic în fund, nu eram decât eu cu Mark în toată curtea.

- Unde e Conny? îl întreb pe Mark care era un lioarcă, de altfel ca și mine.

- Aleargă prin grădina.

După răspunsul lui Mark, îl aud pe Javier țipând din îndepărtare către noi. Când ajunge lângă mine mă trage în brațele lui și mă strânge cu putere.

- Ce s-a întâmplat? ne întreabă afundându-și capul în părul meu ud.

- Conny..... A sărit în apa și m-am speriat că se îneacă.

- Și te-ai gândit să sari după el, Ellie?

- M-am panicat, e micuț și firav.

- Ellie, câinii știu să înoate chiar dacă sunt pui, mă dojenește el. Să nu mai faci niciodată asta!

- N-am pățit nimic. A fost Mark prin preajmă și m-a ajutat.

- Ellie, te rog să nu mă mai sperii așa. Ai avut mare noroc că a fost Mark.

- Dar tu unde ai dispărut? întreb nedumerită.

- Am intrat în casă să te caut. Mi-ai distras atenția și te-ai ascuns. Credeam că ai intrat în casă. Hai să te schimbi. Vreau să ieșim azi.

Mă ajută să mă ridic și mergeam agale prin iarbă. Ajungem în fața ușii și intrăm pe ea, apoi urcăm scările și intrăm în cameră.

- Mă duc sa fac un duș. Termin repede, mă ridic pe vârfuri și îl sărut scurt pe gură apoi fug spre baie.

Dau drumul la apă și o las să curgă până scap eu de haine. Mă bag sub duș și las apa să-mi acopere tot corpul.

Iau gelul de duș și îmi torn în palmă, apoi îl frec de corp și mă spăl cu atenție. Mă întorc cu fața spre ușă și îl văd pe Javier cum îmi admira goliciunea. Ah, faci ce făceam și eu.

- Nu-i frumos să tragi cu ochiul, îi spun și zâmbesc.

- Nu-mi pare rău, ești superbă.

Ies din duș și îmi pun un halat pe mine și un prosop îl înfășor la păr. Mă apropii de Javier și trec pe lângă el ca și cum n-ar fi acolo.

- Hei, niciun sărut? mă întreabă.

- Nu, nu-i frumos să tragi cu ochiu.

Vroiam să-l supăr un pic și știam că așa reușesc.

- Nici unu mic?

- Nu.

Se dă din pragul ușii și vine spre mine, trăgându-ma ușor de mână. Acum eram față în față. Mă împinge ușor și pic pe pat. Se urcă peste mine și mă gâdilă un pic, apoi își apropie fața de a mea.

- Atunci mă servesc eu.

Îmi las gura întredeschisă, iar gura lui se lipește de a mea. Își afunda limba în gură căutâd-o cu disperare pe a mea. Într-un timp foarte scurt o găsește și ducem un război.

Continuăm să ne sarutăm și uităm de timp. Eram doar eu și el. Nimic altceva sau altcineva. Lumea ne aparținea.

"￦"