Abisul iubirii

2 - Revedere

Seara se lasă peste oraș. Hotărăsc să mă bag în pat și să citesc o carte cât timp Sergio își termină treaba in biroul său.
Stăteam cu cartea în mână, dar nu mă puteam concentra la scris. Mintea mea încerca să asimileze toate întâmplările de azi: mesajul, bărbatul cu privirea ca de ghiață care nu exprima nimic și totuși se putea citi o dorință în ochii lui, Sergio care era mai dur cu mine, bărbații cu cagulă. Gândurile mi-au fost înlăturate când Sergio intră nervos în cameră trântind ușa și aruncându-se în pat.

- Ai văzut ce ai provocat dacă nu m-ai ascultat. Ascultă-mă când îți spun ceva!
- Îmi pare rău; doar atât spun și îmi las privirea să cadă pe așternuturi.

- Îți pare rău...mă îngână și se întoarce pe cealaltă parte.

Oftez zgomotos și arunc cartea pe noptieră, apoi dau să-l sărut pe obraz, dar el mă respinge. Ochii mi se umezesc și mă retrag pentru a nu agrava situația. Mă așez pe pernă, iar dupa un timp Sergio se întoarce cu față spre mine și mă ia în brațe.

- Te rog; îmi spune el, iar eu ma uit uimită la el. Te rog, nu mai trece peste cuvântul meu.

- Bine. Îmi pare foarte rău. Îți promit că te voi ascultă.

Se ridică in fund, mă trage în brațele lui și mă sărută ușor pe frunte, apoi pe creștetul capului.
Rămânem așa pentru câteva clipe până când îmi vin câteva întrebări in cap.

- De ce nu vrei să ies fără tine? Știi că poți avea încredere în mine. Te iubesc, te iubesc prea mult ca să îți greșesc.

- Ellie... face o mică pauză și trage aer în piept. Nu vreau să plătești nimic.

Oftez și îl privesc în ochi.

- Știi cine te-a atacat azi?

- Da! privirea i s-a întunecat și fruntea îi era încruntată.

- Cine?

- Nu te privește. Gata cu întrebările. La culcare că mâine am multa muncă.

- Dar.....

- La culcare am spus!

Îmi dă drumu din brațe și se afundă în pernă. Cum nu făcusem nimic toată ziua, eram odihnită. M-am ridicat din pat și am mers în bucătărie. Mi-am făcut un ceai și pâine prăjită. Am mușcat din pâine, iar în următoarea secundă îmi vibrează telefonul și tresar vărsând ceaiul fierbinte pe mine. M-am abținut cât am putut să nu țip ca să nu-l trezesc pe Sergio. Îmi arunc ochii pe telefon și raspund nervoasă.

- Ce?

- Micuțo....

Vocea mi se părea cunoscută. În următoarea secundă m-am gândit la tipul de azi. Un fior mi-a urcat pe șira spinării și am rămas fără aer. M-am calmat cu greu și am îndrăznit să deschid gura.

- Cine e? întreb temătoare.

- Ferește-te de omul din cealaltă cameră; apoi închide.

M-a lăsat într-o ceață totală. M-am îndreptat spre dormitor și m-am așezat pe pat lângă iubitul meu.

Razele soarelui blând mă trezesc cu forțe noi. Ma duc la duș și îl găsesc pe Sergio în cabină. Mă privește și îmi zâmbește jucăuș chemându-mă lângă el. Îi accept chemarea și mă alături lui ajutându-l să se spele pe spate. Iau gelul de duș, torn în palmă și îl frec ușor pe spatele lui masându-l atent. Face și el același lucru.
Ieșim amândoi din cabina de duș, mă înfășoară cu un prosop pufos și mă sărută tandru pe umăr, îmi dă o palmă peste fund și îmi zâmbește.

- Du-te și usucă-ți părul; îmi spune iar eu îl aprob din cap.

Pornesc feonul și după ce termin cu părul, iubitul meu își face apariția în cameră proaspăt bărbierit ștergându-și față de un prosop de față.

- Ești așa frumos după duș. Nu mă satur să te privesc.

- Hmm.... îmi spune

- Pot să ies azi la suc cu Joanna?

- Deci pentru asta era complimentul...

Chicotim amândoi privindu-ne fix în ochi.

- Bine, dar nu vă depărtați prea mult de casă.

Îi sar în brațe și îi sărut toată fața, insistând pe nas. Știam că nu-i place și că e un punct sensibil pentru el.

- Hei, hei.... îmi atrage atenția.

- Uhm, iartă-mă, dar ador să te sărut pe nas.

- Știu; îmi spune și mă lasă jos.

- Îți mulțumesc; îl sărut pe obraz și apoi mă reped la buzele lui.

*

- Joanna dacă l-ai fi văzut pe tipu' cu ochii glaciari te-ai fi îndrăgostit pe loc. E genu' tău.

- Hai măi Ellie, exagerezi!

- Dacă-ți spun. Înalt, bine lucrat, brunet, ochii albaștri, zambet misterios care lasă la vedere dantura perfectă și două gropițe...; fac o pauză și oftez uitându-mă în gol.

- Ooo, nu! Nu, nu, nu! Ellie, cunosc privirea asta.

- Ce? Ce privire? N-am nicio privire.

- Da, Ellie, știu. Suntem prietene de 8 ani, ai dreptate, nu te cunosc.

- Joanna taci, știi că mă îndrăgostesc în fiecare zi de Sergio. Plus că îl iubesc foarte mult și am ochi numai pentru el!

Discuția ne este oprită de o chelneriță brunetă cu față de scârbă.

- Bună, vă pot lua comanda? ne întreabă ea cu zâmbetul ei tâmp pe fața care cere pumni.

- Mdaa; fac o pauză și îi spun ce vreau apoi aștept să comande Joanna.

După mai bine de două ore de stat la taclale cu prietena mea cea mai bună, Joanna îmi spune că trebuie să plece la o întâlnire de afaceri. Îi fac semne la domnișoara-fața-de-scârbă să ne aducă nota, iar ea se apropie de noi.

- Oh, stați liniștite. Notă a fost plătită de domnul acelea; ne face semn către o masă, iar eu ma întorc și îl zăresc pe el.

- Joanna, e aici!

- Cine?

Îi fac un semn subtil și ea îl observă uitându-se în telefon.

- Vai, Dumnezeule mare Ellie!; face ochi mari și îmi rănește.

- Termină!

Mă îndrept spre masa lui să ii cer explicații, dar sunt oprită de un vibrat, vibratul telefonului meu. Îl scot din buzunar și raspund.

- Da iubire.

- Ellie ar fi cazul să mergi acasă.

- Sergio, vreau să merg să-mi cumpăr niște pantofi.

- Du-te acasă, ești urmărită!

La auzul frazei "ești urmărită" m-am panicat. Am băgat telefonul la locul lui și sunt prinsă de braț. Îmi întorc privirea și dau din nou de ochii glaciari și păr negru, îl văd pe el stând în fața mea.

"￦"