Abisul iubirii

36 - Răzbunare!

Norii negrii si vantul puternic de afara erau semnele clare ca urma sa vina o furtuna. Deschid usa de la sala si intru. Aprind luminile, apoi inchid usa. Iau manusile de box de pe jos si mi le pun pe maini, apoi imi prind parul intr-o coada de cal.
Oftez apasat gandindu-ma la glaciarul meu, apoi lovesc sacul de box.

Ellie, calculeaza-ti loviturile asa cum te-a invatat Josh.

Ma opresc din a lovii sacul de box si ma uit in jos.
Trag aer in piept si lovesc sacul asa cum am invatat. Reusesc sa-l clatin usor, dar nu ma multumesc cu atat.
Repet miscarile de nenumarate ori, dand cu pumnii in sac.

Dupa mai bine de doua ore de stat in fata sacului de box si lovindu-l ma opresc si ma asez pe jos.
"Lucrez! N-am timp de prostii!".
Dintr-o data imi vin in minte acele cuvinte usturatoare. Lacrimile fierbinti aluneca rapid pe obrajii incalziti de la efort. Imi trag picioarele la piept si incep sa plang in hohote cand ma gandeam ca Javier m-a respins.

Ellie, ce cauti aici? De ce ai venit in sala?

Astea erau intrebarile care m-au facut sa ma opresc din plans.

Exact! Esti aici ca sa te descarci prin forta, nu prin lacrimi!

Ma ridic in picioare si imi scot manusile de box, aruncandu-le pe jos.
Ma duc din nou in fata sacului de box si incep sa-l lovesc cu pumnii neprotejati de materialul manusilor de box. Desi durerea imi atingea si cel mai mic nerv, nu vroiam sa renunt din a-mi face rau singura. Era singura modalitate prin care imi bandajam ranile sufletului.
Ma uit pe geam si vad ca totul era intunecat, iar ploaia incepuse deja. Cand arunc privirea spre ceas, usa de la sala se deschide.
Fara sa-mi pese cine e, ma intotc la sacul de box si il lovesc de 3 ori cu pumnii, apoi cu piciorul.
Ma dau cativa pasi in spate si vad ca reusisem sa-l deplasez cativa centimetrii.
Un dres de glas ma face sa ma intorc si il zaresc pe el stand sprijinit de un aparat cu mainiile in buzunarele de la pantalonii de trening.

- De ce nu esti in pat langa mine? ma intreaba Javier.

- Ultima oara cand am verificat ce faci, aveai treaba!

- Hai in pat, te rog.

- Nu mi-am terminat antrenamentul.

- Ellie, e 3:40 noaptea. Inceteaza cu dorinta asta de a invata totul dintr-o data!

- Ce stii tu despre mine? Nu stii nimic! Mereu am fost dornica sa invat cate ceva si nu m-am lasat pana nu am invatat totul la perfectie! Lasa-ma in pace! tip la el cu lacrimi in ochi.

- Ai timp! Hai, te rog.

- Nu vreau!

- De ce esti incapatanata? Ce vrei sa demonstrezi? De ce faci toate astea? Ce vrei, de fapt?

- Razbunare!

Ma intorc cu spatele la el si trag aer in piept, apoi lovesc sacul de 3 ori cu pumnii si la final cu piciorul.
Toata energia negativa si nervii adunati intr-un timp foarte scurt m-au facut sa-mi folosesc forta necesara pentru a muta sacul de box dintr-o parte intralta a sinei.
Dintr-o data imi simt mainile reci, aud un tiuit puternic in urechi si in fata ochiilor usor, usor mi se asterne un negru.

- Ellie!

Acel strigat infundat din partea lui Javier a fost ultimul lucru pe care il aud.

*

Ma doare capul!

Deschid ochii cu greu si incerc sa ma uit in jur.
Observ ca sunt intr-o camera cu pereti albi. Imi ridic capul usor si il vad pe Javier stand cu capul sprijinit de marginea patului. Ma ridic in fund si intind mana dreapta spre el, dar o durere in brat imi atrage atentia.

Perfuzie!

- Javier! il strig incet.

Glaciarul meu ridica capul speriat si sare ca si ars de pe scaun.

- Ai nevoie de ceva? ma intreaba cu o voce ragusita.

- De tine! ii spun cu lacrimi in ochi si cu o voce tremurata.

Javier se aseaza pe pat langa mine, apoi ma trage la pieptul lui.

- Imi pare atat de rau ca nu ti-am spus de acel bilet!

- Uita de asta, Ellie! Tot ce ma intereseaza acum este sanatatea si siguranta ta!

- Ce am patit? Nu-mi amintesc decat ca ai venit in sala dupa mine.

- Am vrut sa te iau de acolo, dar tu te-ai incapatanat. Ai inceput sa lovesti sacul de box si la ultima lovitura cu piciorul, ai lesinat.

- Am reusit macar sa misc sacul de box? intreb zambind.

- Nu doar ca l-ai miscat, l-ai trimis in partea cealalta a sinei, imi spune chicotind.

- Dar unde sunt?

- In casa. Am o camera special amenajata ca un salon de spital.

Dupa ce imi raspunde la intrebare, usa de la camera se deschide.
Silueta lui Amy apare de dupa usa.

- Cum esti Ellie? ma intreaba ea.

- Ma doare putin capul.

- E normal, ai lesinat si te-ai lovit putin. Dar, iti voi da un analgezic si sa speram ca te va lasa durerea. Vreau sa ai grija de acum inainte de sanatatea ta. Esti tanara, n-ai de ce sa o strici de pe acum. Odihna cat cere corpul, vitamine, protenie si hrana corrspunzatoare!

- Ai auzit? ma intreaba Javier.

- Promit...spun.

- O sa am eu grija de asta, fi sigura, imi spune Javier dandu-mi parul dupa ureche.

- Iti bag analgezicul in perfizie. Javier dupa ce se termina perfuzia, stii ce ai de facut. Acum, va las singuri.

Amy se intoarce pe calcaie si iese din camera lasandu-ne singuri.

- Ellie, cand eram in sala... Te-am intrebat ceva. Mai ti minte ce?

- M-ai intrebat multe in sala.

- Te-am intrebat de ce faci toate astea. De ce te obosesti atata. Si mi-ai raspuns..... Mi-ai raspuns scurt, horatand si sec. Mi-ai spus "Razbunare".

- M-am saturat! Pur si simplu vreau o viata normala. Vreau sa scap de Sergio! Vreau sa-l infrunt si sa-mi razbun parintii!

Javier trage aer in piept si apoi rasufla usurat.

- Ellie, nu vreau sa te apropii de acel om!

Ca sa evit o noua cearta, ma aplec spre el si il sarut pe buze, apoi ii mangai obrazul stang.

- Mai speriat cu acea fraza. Credeam ca vrei sa te razbuni pe mine.

- Te iubesc prea mult ca sa-ti fac rau!

"￦"