Abisul iubirii

6 - Prima ceartă

*Perspectiva lui Javier

Sunt plecat de două luni de lângă Ellie și nu încetez nici măcar 5 minute să nu mă gândesc la ea. Oare ce face? E bine? Oare cretinul ăla de avocat s-a mai atins de ea? Trebuie neapărat să aflu.

- Mark! strig către omul meu de încredere.

- Da, domnule?

- Trebuie să plecăm de urgență înapoi în New York. Am lăsat ceva nerezolvat acolo. Vorbește cu pilotul să plecăm chiar în noaptea asta!

Mark nu stă pe gânduri și iese val vârtej pe ușa. Mă îndrept spre duș pentru a mă relaxa un pic. Gândul îmi zboară din nou la micuța Ellie. Zâmbetul îmi apare pe buze când mă gândesc că am intrat peste ea în baie în timp ce era goală pușcă. Sanii perfecți rotunzi, o talie subțire, nu trece de 160 cm, iar părul ei roșu îi pică perfect cu nuanță pielii ei albe, iar bretonul e piesa de rezistență. Pentru prima dată în viața mea ma îndrăgostisem de o puștoaică, de cineva. Și când mă gândeam că o fată atât de perfectă statea cu un cretin ca Sergio...

Termin dușul și mă arunc pe pat după telefon. Aveam zeci de mesaje pe WhatsApp de la micuța mea, dar nu îndrăzneam să-i răspund. Nu era bine să afle unde sunt, nu pe rețele de socializare. Deschid ultimul mesaj și ochii mi se umplu de lacrimi când îl citesc. "Razboinicule cu ochii de gheață, unde ești? Mi-e dor de tine...".

- Și mie micuța mea; spun cu voce tare apoi realizez că vorbesc singur.

          *

- Domnule, sunteți sigur că vreți să ne întoarcem în noaptea asta? întreabă Mark

- Mark înțelege, am lasat o treabă nerezolvată în New York.

Mark nu mai comentează nimic și ne urcăm în avion. Mă așez pe scaunul meu și îi cer stewardesei un Whisky cu 3 cubulețe de gheață. Stau și mă gândesc la reacția lui Ellie. Deși pare o persoană foarte pașnică, când nervii ei sunt atinși face urât. Sorb din licoarea maro și îmi afund capul în spătar încercând să adorm.

- Domnule Javier? se aude vocea înfundată a lui Mark.

- Mm?

- În 5 minute aterizam.

- Mulțumesc Mark!

Avionul aterizeaza și se oprește pe pista de aterizare. Primul care coboară este Mark. Mă duc să-l salut pe pilot și să-l felicit pentru aterizare. Când îmi scot capul simt că plouă. Fug spre mașină ca să nu mă ud prea tare. Mark pornește motorul SUV-ului și pornim spre oraș.

- Încotro domnule? aud vocea lui Mark.

- Spre Ellie. Trebuie s-o văd neapărat.

Îl văd pe Mark uitându-se la mine în oglinda retrovizoare și îi văd semnul de aprobare din cap apoi îmi zâmbește. În drum spre Ellie oprim la o florarie și îi iau un buchet mare de trandafiri roșii, apoi pornim spre un magazin de plușuri și îi cumpăr un ursuleț aproape cât ea de mare.

          *

Ok viteazule, nu trebuie decât să suni la ușa, să-i oferi trandafirii și ursul și s-o iei în brațe! De parcă ar fi așa ușor să calmezi un vulcan în erupere. Timp de doua luni nu m-a văzut și nici nu i-am răspuns la mesaje. Îmi fac curaj și sun la ușa și norocul meu e că răspunde ea. O privesc și arată îngrozitor. A slăbit foarte mult, sub ochi are cearcăne și părul nu are nici o formă. Toate suvițele îi stau dezordonare. Arunc ursulețul din mână si mă arunc spre ea să o iau în brațe, dar mă respinge.

- Ce cauți aici? ma întreabă cu vocea tremurandui.

- Ellie..... fac o pauză și trag aer în piept. Iartă-mă că am plecat așa dintr-o dată și că nu ți-am răspuns, dar era spre binele tău să știi mai puține.

- Și crezi că dacă vi după 2 luni la mine cu un urs și niște trandafiri te voi ierta așa ușor? țipă la mine facându-mă să-mi fie frică pentru prima dată de o femeie, de cineva.

Îmi ia trandafirii din mână și mă lovește cu ciudă și ură. Simt toți spinii cum îmi intră în carne, dar nu asta mă doare cel mai rău, ci faptul că micuța mea Ellie era tristă. Simt cum se oprește și cade în genunghi nemaiputând să respire de la lacrimile fierbinți ce îi alunecau pe obrajii ei albi și retrași. Se oprește din plâns și mă privește în ochi. În ochii ei se putea citi o dezamagire imensă.

- Pleacă! spune calma. Nu vreau să te mai văd!

- Ellie, nu-mi face asta...

- Tot eu să nu-ți fac asta? Tot eu sunt cea care greșește? Javier, Sergio e închis de 2 luni jumate, tu pleci să te distrezi cu domnișoarele tale ieftine, nu-mi răspunzi la niciun mesaj și vi acum cu.... se oprește și face o pauză lungă. PLEACĂ! țipă la mine și îmi trântește ușa în nas.

Idiotule! Ai pierdut femeia perfectă! Ies din bloc, mai îndrept nervos spre mașină și îi cer lui Mark cheile SUV-ului, iar lui îi arunc niște bani.

- Ia taxiul până acasă Mark!

Mă urc la volan și pornesc motorul plecând cu viteza de pe loc. Mă îndrept spre clubul meu cu 200km/h fără să-mi pese că-mi pun viața în pericol sau că pun viața celorlalți în pericol. Mă apropii de parcare și încetinesc. Parchez mașina ca un începător, trântesc ușa și intru nervos în club. Mă duc în biroul meu și chelnerița îmi bate în ușă și intră fără să aștepte aprobarea mea.

- Domnule, vă aduc ceva? îi aud vocea mult prea pițigăiată și stresantă.

- Ieși! tip la ea și rămâne înlemnită în prag.

Văzând că ea stă acolo ca un lemn, m-am îndreptat spre ea și am împinso afară trăgând ușa după mine. Mă îndrept spre bar și îi cer lui Jay, barmanul, o sticlă de vodkă. O iau și mă întorc înapoi în biroul meu. Chelneriță încă stătea împietrită în fața ușii și asta mă enerva și mai rău.

- Dacă nu pleci în 2 secunde de aici mă voi asigura că ajungi mâncare pentru porci. Dispari, îi mârâi printre dinți iar ea pleacă ca arsă.

Intru în birou și mă așez pe scaunul de la birul deschizând sticlă de vodkă. Beau ca și cum aș bea apă fără să-mi pese că n-am mâncat nimic de câteva ore bune, că stomacul meu e gol și că mă voi îmbata ușor.

Deja am ajuns la fundul sticlei și încep să plâng după Ellie. Nu puteam accepta că am pierduto așa că mă ridic cu greu de pe scaun și ies din birou. Ies și din club și mă îndrept spre mașină. Deși eram beat criță știam că nu puteam conduce așa, dar încăpățânarea mea era mult prea mare și pornesc spre Ellie. Când ajung în fața ușii văd petalele de trandafir aruncate pe jos, dar lipsea ursul. Bat în ușă și nimic, sun și nimic. Mă așez pe preșul de la ușa și adorm.

"￦"