Abisul iubirii

65 - Ochi de gheață!

- Domnule doctor, este o situatie critica! Vreau sa imi testez barbatul! Va rog frumos, ii spun si il privesc cu ochii mari.

- Domnisoara Ellie, nu va pot trece un rezultat fals in fisa de examinare! Nu credeti ca l-am chinuit destul pe saracul baiat? Sta de zile intregi in pat si nu mananca nimic, numai perfuzii si iar perfuzii... A slabit incredibil de mult de cand sunteti amandoi internati aici si nu pot risca sa faca din nou o criza pe baza nervoasa sau poate si mai rau.

- Nu va face! Va rooog!

In timp ce eu ma jucam cu o suvita de par si stateam in sezut pe acel pat nemernic, doctorul se uita cand la mine, cand la foile din mana. La un moment dat il aud cum trage aer putermic in piept.

- Ok, facem si de data asta cum doriti, domnisoara Ellie.

- Multumesc, spun cu zambetul pe buze.

Ii fac semn sa se aseze langa mine pe pat in timp ce eu pun planul cap la cap, apoi ii spun iar el se minuneaza de imaginatia mea bogata.

Un zgomot puternic se aude in usa, apoi tipete.

- Lasa-ti-ma sa intru! Acum!

Cubul meu de gheata!

Ma uit spre doctor si din priviri ii cer sa ii deschida usa si sa nu ma dea de gol.

Se ridica din pat, apoi deschide usa, iar Javier vine in fuga la mine si ma strange in brate cu forta, apoi ma saruta pe cap.

- Iti multumesc ca esti bine! spune Javier continuand sa ma sarute pe frunte, cap si maini.

Speriata, imi strag mainile din ale lui si ma urc in capul patului strangandu-mi genunchii la piept.

- Cine esti tu? il intreb si fac pe nevinovata.

Javier se uita cand la mine, cand la doctor, nedumerit.

- Sunt...... Sunt eu... Javier!

Ma uit in jos fara sa stiu ce sa ii spun, dar deodata, doctorul isi drege glasul.

- Javier, trebuie sa vorbim! ii spune.

- Ce sa vorbim? Lasa-ti-ma 5 minute cu sotia mea si apoi vin.

- Sotie? sar eu ca si arsa.

Javier pare pierdut. Ochii par ca ii fug din cap si ii vad inlacrimati.

- Despre asta vreau sa vorbim! spune si ii intinde foile ce le avea in mana.

Javier se uita peste ele in timp ce doctorul ii explica ca eu am suferit leziune puternica la cap din cauza impactului cu volanul.

- De accea nu te-am lasat sa o vezi... Nu vreau sa faca un atac de panica sau si mai rau, sa se inchida in ea. Trebuie sa intelegi aceste lucruri.

In timp ce Javier si doctorul vorbeau despre mine ca si cum nu eram in fata lor, eu imi admiram cubul de gheata.
Slab, fara vlaga, parca se taraie pe picioare, abia rosteste cuvintele....

Te iubesc atat de mult, prostule!
De ce trebuia sa ma inseli cu o zdreanta ieftina?!

Discuta dintre cei doi se termina si il vad pe Javier cum se intoarce spre mine, apoi se aseaza pe pat.
Isi lasa capul in jos, apoi isi trece o mana prin bretonul crescut si cand isi ridica privirea, ma loveste fix in inima! Fara sa spuna ceva, imi cere mana iar eu nu ezit si o intind.
O saruta, apoi si-o aseaza pe obrazul lui pe care se scurge lin o lacrima.

- Imi pare rau! Atat de rau! imi spune incercand sa isi inghita lacrimile. E numai vina mea! Am inteles situatia si voi incerca cat se poate si cat ma tin puterile sa te ajut sa iti reamintesti de mine, de prietenii nostrii, de amintirile noastre bune si rele si cel mai important, de fiul nostru!

-Fiu? Am un fiu? Cu tine? il intreb.

- Da, Ellie, avem un baietel impreuna pe nume Fernando, dar toti ii spun Nando, Nandito, Bebeto. Stiu ca ti-e greu, dar ti-am spus, voi face totul ca sa iti reamintesti de noi! spune si imi saruta mana, apoi se sterge de lacrimi si ma priveste inca o data in ochi.

Ochii astia m-au cucerit! Ochii tai de gheata mi-au incalzit inima!

"∆"