Abisul iubirii

37 - După un an.

Un an.
Trecuse un an de cand nu mai auzisem nimic de Sergio.
Un an plin de iubire pentru mine si Javier.
Joanna plecase in Africa, locul care ii dadea cea mai mare satisfactie.
Amy si Joshua hoinareau prin State. Daiana se intorsese inapoi in Florida. Kelly si cei doi copilasi ai ei s-au mutat in Texas.
Amira si Amin s-au intors in tara lor, Siria.
Iar Brian se refugiase in prietenia mea stransa cu el.
Dupa ce primise vestea cutremuratoare de la Asiiah, eu si Javier am luat hotararea sa nu-l lasam singur nici macar o clipa.

Cum poate Asiiah sa paraseasca un om asa minunat? Brian s-a dovedit a fi un om de milioane! N-as putea renunta la prietenia mea cu el niciodata!

- Ellie, iti multumesc pentru tot sprijinul acordat in perioada asta, imi spune Brian.

- Capul sus! Totul se va rezolva!

- Imi place ca esti optimista, dar hai sa fim realisti. A trecut un an de cand Asiiah mi-a dat papucii! Nu se va intoarce la mine.

- Ai incredere in mine! O va face!

Saracutul Brian! E inca doborat de acea despartire. O iubeste atat de mult. Dar, de-ar stii el ce-l asteapta...

Usa de la sala de forte se deschide. Il vad pe Javier pasind spre noi cu Conny intr-o mana.

- Iubitule, stii ca nu-i place sa-l tii asa, il dojenesc eu.

- Stiu, dar nici mie nu-mi place sa fiu lins pe fata cand dorm.

Eu si Brian chicotim usor, apoi ne ridicam de pe saltea.
Imi pun inapoi manusile de box si continui antrenamentul.

*Perspectiva lui Javier

Ii fac semn lui Brian sa vina spre mine.
Cand ajunge in dreptul meu, ma asigur ca micuta mea nu ne priveste sau nu trage cu urechia.

- Banuieste ceva? il intreb.

- Nu! Totul e secret!

- Perfect! La noapte va ateriza avionul cu Joanna si Daiana. Resul vin dimineata. Nu vreau ca Ellie sa banuiasca ceva. Vreau sa fie o petrecere surpriza.

- Si asa va fi!

Oprim discutia si ne uitan la Ellie cum boxa fara mila acel sac.

- A invatat multe micuta ta, spune Brian.

- Nu ma asteptam sa fie atat de hotarata. Dupa un an, conditia lui Ellie se prezinta foarte bine.

Ellie se opreste din antrenament si se uita spre noi.
Face cativa pasi, apoi se opreste si imi face semn sa merg spre ea. Ma conformez si merg la ea.

- Ce-i? o intreb.

- Vreau sa ne luptam.

- Ellie, stii ca te-as bate.

- Nu mai fi cocos batran si accepta provocarea!

- M-ai facut cumva cocos?

- Batran chiar! imi spune zambind.

- Woow! Ti-a zis-o, amice! striga Brian din spatele meu.

- Prea bine! Accept, dar sa nu plangi la final!

Ellie imi mai zambeste odata, apoi isi ia pozitia de atac.
Iau si eu aceeasi pozitie, apoi ii fac semn micutei mele sa inceapa ea prima.
Nu sta prea mult pe ganduri si asta o stiu pentru ca in urmatoarea secunda, m-am trezit cu o lovitura puternica in fata de la ea.
Nu ma trezesc bine din acea lovitura ca Ellie ma ataca din nou, dar de data asta cu picioarele.
Cu miscari de karate, reuseste sa ma impinga cativa pasi inapoi.

- Joci dur? o intreb ironic.

Fara sa-i astept raspunsul, sar spre ea cu pumnul.
Si de data asta, Ellie m-a luat prin surprindere. Ma prinsese de mana si mi-a rasucit-o la spate, imobilizandu-ma cu usurinta.

- Renunti? ma intreaba.

- Niciodata!

Imi da drumul la brat si ma impinge, apoi ma ataca din nou. De data asta alege sa ma atace la picioare.
Ma doboara dintr-o miscare, facandu-mi corpul sa aterizeze pe materialul din burete ce era pe jos.

N-am reusit nici macar sa o ating.

Ellie se aseaza peste mine si imi zambeste superior.

- Ce spuneai? ma intreaba ironic, apoi ma saruta scurt pe buze si se ridica.

- Hoata mica!

Ma ajuta sa ma ridic, apoi isi da jos manusile si le arunca pe jos.

- Esti bine? ma intreaba.

- Da, spun punandu-mi mana pe maxilar.

Ellie se apropie de mine si ma mai saruta de cateva ori pe buze.

- Imi pare rau! Nu am vrut sa te lovesc asa tare, spune mangaindu-mi fata.

- Ellie, asta inseamna antrenament. Nu poti simula asa ceva. Daca as face asta, nu te-as fi invatat nimic.

- Pentru lucrul asta te iubesc si mai mult, imi spune.

- Si eu te iubesc micuto!

- Mergem sa mancam ceva? intreaba Brian.

- Sigur, spunem eu si Ellie in acelasi timp.

Iesim pe usa salii si mergem spre casa.
Cand ajungem in casa, Mark imi face semn sa merg la el.

- Mergenti voi in bucatarie, vin si eu imediat.

Merg cu Mark in biroul meu si ne asezam pe scaune.

- Ce s-a intamplat Mark?

- Cineva da tarcoale casei.

- Poftim? Nu vreau ca acea persoana sa faca ceva in urmatoarele zile. Maine e ziua logodnicei mele si nu vreau sa se intample nimic rau! Ocupate de asta!

Dupa ce i-am dat ordine clare lui Mark, ma ridic de la birou merg spre usa. Ies pe ea si ma indrept spre bucatarie.
Cand ma apropii mai mult de ea, aud rasetele lui Ellie si Brian.

*Perspectiva lui Ellie

Javier isi face aparitia in bucatarie. Privirea lui serioasa imi dadea fiori.

- S-a intamplat ceva iubitule?

- Nimic din ce nu pot rezolva, imi spune venind spre mine. De ce radeati?

- Ne-am adus aminte acea zi in care Brian a fost intepat de o albina.

Javier rade usor, apoi ma saruta pe cap si se aseaza pe un scaun.

- Ce vreti sa mancati? ii intreb pe cei doi.

- Paste? intreaba Javier.

- Mai bine orez cu piept de pui, spune Brian.

- Orez cu piept sa fie atunci, spune Javier.

- Si asa imi era pofta de mancarea asta, spun luand orezul si pieptul de pui.

Cat timp eu faceam mancare, Brian si Javier vorbeau despre afaceri.

Abia astept ziua de maine.
Abia astept sa-i fac acea surpriza lui Brian.
Sunt sigura ca-i va placea!

- Ellie, mancarea?! spune Javier.

- Am picat pe ganduri si am uitat de ea. In 10 minute putem manca.

In timp ce aranjam masa, usa de la intrare se aude.

- Brian? Javier?

Vazand ca nu-mi raspunde nimeni, merg sa vad cine a intrat sau a iesit.
Cand ajung in holul casei, Joanna si Daiana stateau asteptand sa apar eu.
Fug spre ele si le iau in brate.

- Ce e cu voi aici? le intreb cu lacrimi in ochi de fericire.

"￦"