Bella

C A P I T O L U L 2

Am clipit o dată. De două ori.

Erau atâtea de procesat. Aparent, Jaxon fusese coleg de facultate cu părinții mei şi cunoştea o parte din poveste de care mama nu pomenise niciodată.

— Cassandra nu a spus toată povestea. Tatăl tău, Michael, a părăsit-o pe ea, înainte să ştie că era însărcinată cu tine. Când a aflat că are un copil, a vrut să te vadă imediat. Te-a vazut prima dată într-un parc, alături de mama ta. Aveai în jur de şapte ani. A ştiut imediat că erai fata lui. Semănați izbitor de tare. Şi el avea părul şaten şi ondulat. Şi trăsăturile feței i le-ai moştenit. Doar ochii albaştrii îi ai de la mamă, dar bănuiesc că asta ştiai.

— Deci ştia de existența mea, dar tot nu a vrut să mă cunoască, am dedus din povestea lui.

— Nu e chiar aşa, m-a contrazis imediat. Nu a vrut să-ți bulverseze viața - am pufnit ironică -, se gândea că l-ai urî dacă şi-ar face apariția după atâta timp, dar a avut grijă de tine în secret. Îi trimitea bani mamei tale, lunar. Aşa a aflat că are un copil, de fapt. Cassandra i-a cerut bani şi i-a povestit despre tine. I-a trimis bani până anul trecut, când a... a murit într-un accident de maşină. Era dependent de viteză, iar asta i-a adus sfârşitul.

Jaxon îmi spunea toate astea cu grijă, de parcă ar fi trebuit să mă afecteze cu ceva. Poate că Michael a lăsat-o pe mama însărcinată, dar eu nu l-am cunoscut şi nu m-am ataşat de el. L-am văzut prima dată în poza pe care mi-a arătat-o Jaxon cu el şi cu părinții mei, din timpul  facultății. E ca şi cum aş auzi la ştiri că un bărbat a murit în accident de maşină. Nu simt nimic.

— Cum ai aflat că mama a plecat?

— După... accident, mama ta nu a mai primit bani. Aş fi vrut să-i trimit eu, dar să virezi bani e mai complicat decât pare. Trebuia să ne întâlnim, să semnăm nişte acte... În concluzie, multă bătaie de cap. Dar ştiam că asta şi-ar fi dorit Michael să fac, aşa că am început să pregătesc actele şi să vin după mama ta. Dar am aflat că nu mai lucrează la firma la care lucra. Sincer, mă aşteptam să plece după ce nu-i mai intra caşcaval în cont, a spus Jaxon, iar eu am tresărit. Scuză-mă, cred că am fost cam dur.

Nu, nu a fost prea dur. Ăsta era adevărul şi oricât de neplăcut era, trebuia să-l accept. Până la urmă, ce mamă şi-ar părăsi copilul pentru bani?

— Bine... şi acum ce se va întâmpla? am întrebat, gândul meu fugind direct la cuvintele directorului.

— Acum sunt oficial tutorele tău, până împlineşti vârsta legală. Ştiu că poate îți va fi greu să îți părăseşti prietenii de aici, dar cu tehnologia de azi, va fi ca şi cum ați fi în acelaşi oraş. Îți va plăcea mult în California...

— Stai, stai, stai! Cum adică în California? Nu plec nicăieri! am spus hotărâtă.

— Isabella nu complica lucrurile. Dacă nu vi acum cu mine, nu faci altceva decât să amâni puțin plecarea. Nu trebuie decât să arăt actele care mă fac tutorele tău legal autorităților şi în câteva ore vei fi în drum spre California.

— Nu cred că ne-am înțeles! Nu merg nicăieri! am spus hotărâtă.

— Isabella, pentru mine timpul costă bani, aşa că te mai rog o dată, du-te şi îți pregăteşte lucrurile! Oficial sunt tutorele tău legal şi trebuie să faci ce spun eu!