Bella

C A P I T O L U L 34

Mi-am băgat în geantă manualele de care aveam nevoie acasă, iar apoi am închis uşa dulăpiorului. Am tresărit speriată când am dat cu ochii de Ash, sprijinit de dulapuri. Avea mâinile încrucişate la piept, un picior îndoit, sprijinit de dulapuri şi un zâmbet ştrengar îi juca pe buze. Mi-am permis să-mi admir puțin iubitul. Cămaşa uniformei stătea altfel pe el decât pe alți băieți. Nu era prea strâmtă, dar îi punea în evidență forma atletică a trupului. Mânecile îi erau îndoite până la coate, iar primii nasturi erau descheiați, lăsând la iveală o bună partea din piept.

— Bună!

Tonul de flirt pe care l-a folosit şi felul în care mi-a făcut cu ochiul m-au făcut să chicotesc.

— Bună!

Ash s-a dezlipit de dulapuri, apropiindu-se de mine. Mi-a cuprins talia cu brațele, lipindu-mă de el. Mi-am pus palmele pe brațele sale, privindu-l în ochi. Aş fi dat orice ca în momentul ăsta să-i văd irisurile de culori diferite.

— Mi-a fost tare, tare dor de tine, a spus serios, lipindu-şi fruntea de a mea.

Mi-am închis ochii, bucurându-mă de moment. Holurile erau aproape goale pentru că orele se terminaseră, iar asta ne oferea câteva clipe de intimitate.

— Îmi doresc atât de mult să mă întorc acasă. Nu-mi place acolo. Nu-mi place să adorm, să mă trezesc fără tine, am spus, strângându-mi ochii şi încercând să-mi controlez vocea să nu tremure.

— O să te întorci, iubito. Cât de curând. Ştiu că e greu, dar mai rezistă puțin. Ştiu că eşti puternică şi poți să o faci.

Mâinile lui mi-au strâns talia, apoi au urcat cu mângâieri fine pe spate.

— Vrei să mergi cu mine la o plimbare?

M-am îndepărtat puțin când i-am auzit întrebarea, deschinzându-mi ochii.

— O plimbare?

— Da, a răspus şi părea puțin ruşinat de ideea lui. E o zi frumoasă şi... mai vreau să stau puțin cu tine, a continuat, ferindu-şi privirea de a mea.

Am zâmbit. Era atât de drăguț când se ruşina. I-am cuprins fața între palmele mele şi mi-am lipit scurt buzele de ale lui.

— Hai să mergem! Am şoptit peste buzele lui.

Ash a zâmbit şi m-a sărutat din nou, de data asta ceva mai lung decât am făcut-o eu.

Am mers împreună prin parcarea şcolii, mână în mână. După ce am urcat în maşina lui Ash, i-am trimis un mesaj domnului Garcia, şoferul mamei, să nu vină după mine pentru că ies cu o prietenă. Nu ştiu de ce nu voiam să ştie mama că sunt cu Ash. Nu că ar conta aprobarea ei. Pur şi simplu nu voiam să ştie.

După un drum de doar câteva minute cu maşina, Ash a oprit în parcarea parcului central. Am zâmbit entuziasmată. O plimbare prin parc suna minunat.

Am coborât. Ash a luat de pe bancheta din spate o părurică gri. Ne-am plimbat puţin prin parc, până am găsit un loc ferit de priviri, între câțiva copaci. Ash a întins pătura pe iarbă şi ne-am întins amândoi.

M-am aşezat cu capul pe pieptul lui, iar el mi-a cuprins umerii cu brațul. Câteva clipe au trecut în linişte, până când Ash a spus:

— Şi... cum a fost petrecerea pentru reîntoarcerea ta?

— Ugh! Nu-mi aminti. Oricum nu m-aş fi bucurat de nici o petrecere dată de mama, unde tu nu eşti, dar cred că asta a fost cea mai groaznică dintre toate petrecerile care au avut vreodată loc pe Pământ.