Bella

C A P I T O L U L 42

Am ieșit din cameră în urma lui Ash. Afară, în fața scărilor, ne aștepta Aston Martin-ul gri. Ash mi-a deschis portiera și a închis-o după ce am urcat. Era drăguț din partea lui. Orice femeie are nevoie să se simptă apreciată, iubită și respectată de persoana de lângă ea, iar gesturile astea mici exact asta demonstrează.

Când am ajuns pe pistă, petrecerea era în toi. Ash avusese dreptate. Erau aici oameni pe care nu-i cunoștea, oameni ca nici nu aveau idee că azi e ziua lui. Erau aici doar pentru petrecere, pentru muzică și alcool gratis.

Privirea mi-a fugit spre clădirea incendiată. Încă purta pe pereți urmele acelei nopți. Imagini din acea seară mi-au trecut prin fața ochilor, ca un memento îngrozitor. Petrecerea. Flăcările. Ash care intra din nou în clădire. Sărutul fura de Antonio. Am tresărit, încercând să alung acele amintiri.

Ash mi-a observat neliniștea. S-a sprijinit de capota mașinii și m-a tras în brațele sale.

— E totul în regulă. Locul e împânzit de oamenii lui Fernando și am făcut chiar eu verificările necesare ca astfel de lucruri să nu se mai întâmple. Ești în siguranță, Tinker Bell.

I-am cuprins trunchiul cu brațele și mi-am ascuns fața în curbura gâtului lui. I-am inspirat cu nesaț parfumul. Ash mi-a cuprins talia strâns, lipindu-mă de el. I-am simțit respirația fierbinte la baza gâtului meu și m-am abținut cu greu să nu chicotesc.

Aș fi putut sta aici ore în șir, zile, luni, ani în șir. Dar cineva s-a apropiat vesel de noi, risipind magia.

— Sántiàgo! Omul meu preferat! ¡Feliz cumpleaños!

M-am dezlipit de Ash și m-am întors. Fernando se apropia cu pași mari spre noi, cu două gărzi de corp pe urmele sale. L-a tras pe Ash într-o îmbrățișare bărbătească și l-a bătut ușor pe spate.

— Bună și ție, Bella! M-a salutat după ce s-a desprins de Ash.

— Bună, i-am zâmbit politicos.

Am mers împreună spre grupul petrecăreț, în timp ce Ash și Fernando purtau o discuție despre – cel mai probabil – ceva ilegal.

Fernando s-a îndepărtat înainte de a ne pierde printre adolescenții euforici. Eu si  Ash am intrat în clădire. Arăta la fel ca cea care fusese incendiată. L-am zărit pe Hunter stând pe una din canapele, flirtând cu... Rose. Am zâmbit larg când mi-am văzut prietena zâmbind îmbujorată. Dacă Hunter semăna măcar puțin cu Ash – și știam că semănau mai mult decât ar fi normal – se putea să am o idee despre ce o făcuse pe Rose să roșească așa.

Ash a văzut și el unde mă uitam. A zâmbit mândru ca un tată, apoi m-a tras pe ringul de dans.

— Hai să-i lăsăm puțin pe porumbei să se cunoască.

Am început să ne balansăm corpurile pe ritmurile muzicii latino. Ash și-a așezat palmele pe șoldurile mele, iar eu mi-am trecut brațele pe după gâtul său. Ceea ce păreau la început niște mișcări banale de dans s-au transformat în ceva lasciv și plin de dorință. Până și ritmul melodiei s-a schimbat.

M-am întors și mi-am lipit spatele de pieptul dur al lui Ash. Mâinile lui mi-au strâns șoldurile, apropiindu-le mai mult de el. Probabil din cauză că mă relaxasem extrem de mult, dar și din cauza euforiei de moment, toate inhibițiile mele au zburat pe geam. Mi-am frecat fără rușine fundul de prohabul lui Ash, simțind cum se întărea cu fiecare mișcare.

Ash și-a aplecat capul în scobitura gâtului meu. I-am simțit buzele umede sărutându-mi pielea. Mi-am dat capul pe spate, sprijinindu-l de umărul lui. Acum avea acces nestingherit.