Toată duminica mi-am petrecut-o în conac. Am stat în camera mea şi am coborât doar la masă, la prânz, şi asta doar pentru că Ana nu înceta să mă bată la cap.
Luni, însă, am hotărât că am pierdut vremea suficient, aşa că m-am trezit devreme pentru a merge la şcoală. Încă mă simțeam ciudat, de parcă ceva lipsea, ceva nu era la locul lui. Şi îmi era dor de Ash. De dimineața trecută, când m-am trezit cu el în pat, nu l-am mai văzut. Aş fi vrut să-l sun sau să-i scriu un mesaj. Aş fi vrut să vorbesc cu el. Dar nu am ştiut ce să îi spun. Ce i-aş putea spune, când nu vrea să mai aibă nici o treabă cu mine?
Am încercat să alung orice gând legat de Ash, în timp ce coboram scările, pentru că aveam toate şansele să izbucnesc în plâns. Din nou. Asta dacă mai aveam lacrimi de vărsat.
Am ieşit din conac, răsuflând uşurată că nu m-am întâlnit cu Ana, care m-ar fi obligat să mănânc, şi m-am izbit de un zid mare şi negru. Ce naiba?!
Am făcut un pas în spate, iar matahala cu două capete mai înaltă decât mine s-a întors.
- Bună bimineața, domnişoară Calder!
Am privit bărbatul exagerat serios din fața mea. Era îmbrăcat într-un costum negru, cu cămaşă albă, iar ochii îi erau acoperiți de o pereche de ochelari de soare.
- Bună dimineața..., l-am salutat confuză, dând să trec pe lângă el. Jaxon a angajat oameni noi?
Bărbatul gigantic s-a pus în fața mea, blocându-mi calea. Mi-am ridicat privirea, în timp ce el îşi scotea ochelarii de soare. Ochii lui căprui i-au fixat pe ai mei.
- Îmi pare rău, domnişoară, dar am primit ordine clare să nu vă lăsăm să părăsiți casa.
- Poftim?! Am sărit. Cum adică?
Am privit în jur. Nu-i observasem până acum, dar curtea era plină de ei. La colțul casei, în fața garajelor, la poartă erau chiar trei. Ce naiba se întâmpla?!
- Trebuie să merg la şcoală. Cum adică nu pot ieşi din casă?
- Îmi pare rău, domniş...
- Scuteşte-mă! Spune-mi direct cine ți-a dat ordinul ăsta tâmpit? M-am răstit enervată.
- Domnul Sántìago.
Mi-am dat ochii peste cap.
- Sántìago Junior sau Senior?
- Domnul Asher.
- Ash..., am mârâit, făcând stânga-mprejur şi intrând în conac.
Ei bine, tocmai am găsit ceva să-i spun domnului Sántìago.
Am urcat în camera mea, am trântit uşa, apoi ghiozdanul pe jos şi l-am apelat pe Ash. A răspuns surprinzător de rapid.
- Dacă ai sunat să-mi...
- De ce dracu' nu pot ieşi din casă?! Am țipat.
- Vorbeşte frumos, a mârâit Ash.
- Nu pot să vorbesc frumos când ies din casă doar ca să dau peste o matahală care-mi spune că sunt sechestrată!
Am auzit o portieră deszhizându-se, apoi închizându-se. Urcase la volan? Venea aici? Voiam să vină? Da, normal. O ceartă la telefon nu se compara cu una față-n față.
- Nu eşti sechestrată, Isabella, a spus, de data asta pe un ton enervant de calm.
- Nu-mi mai spune aşa, am mârâit. Şi dacă nu sunt sechestrată, de ce naiba nu pot merge la şcoală?
CITEȘTI
Bella
ChickLitSă ajungă în mijlocul unei jungle dominate de bani şi unde pericolul pândeşte de la fiecare colț nu era pe lista cu lucruri de făcut într-o viata a Bellei, însa după ce mama sa o abandonează, asta e singura ei optiune de a supraviețui. Nici să se î...
