Bella

C A P I T O L U L 17

Acest capitol este dedicat lui MirelaVali. Mulțumesc pentru voturi şi pentru comentariile frumoase! 💛

În mijlocul sufrageriei, turbat de furie şi gata de luptă, stătea Ash.

— Cine naiba eşti tu de intri aşa în casa cuiva?! S-a răstit Sam, înainte ca eu să spun ceva.

Dar Ash nu părea să-l observe. Privirea lui sălbatică era fixată asupra mea.

— ¿Donde diablos esta tu telefono? A ridicat tonul, încât mă temeam că îl puteau auzi şi vecinii.

— Nu vorbi pe tonul ăsta cu mine, Ash! M-am răstit, ieşind din spatele lui Sam.

— ¿En serio? Să nu vorbesc pe tonul ăsta? Şi pe ce ton ai vrea să vorbesc când ai plecat de acasă dimineață şi nu răspunzi la telefon de ore întregi!

— Probabil era pe silențios. În plus, tu ştiai unde merg.

— Oh, iartă-mă că nu m-am gândit că dulcea ta revedere cu prietenul tău avea să dureze o zi întreagă!

Am dat să-i răspund, dar Sam m-a întrerupt:

— Aşteptați! Ce se întâmplă aici? Bell, îl cunoşti pe tipul ăsta?

— Bell... îl imită Ash, cu o voce pițigăiată.

Am oftat cu zgomot. Era gelos. Era nebun de gelozie.

— Da. Îl cunosc. Sam, el este Ash...

— Su novio. M-a completat el.

Fluturaşii nebuni din stomacul meu s-au trezit din nou la viață. Nu eram sigură dacă suntem pe bune împreună. Să-l aud pe Ash confirmând asta mă încânta. Să-l aud rostind-o în spaniolă îmi făcea genunchii să se înmoaie.

— Iubitul meu. Am adăugat, deoarece Sam nu ştia spaniolă.

Sam a rămas tăcut câteva clipe. Mi-am ridicat privirea spre el, dar nu mi-am putut da seama ce emoție era pe chipul său. Tristețe? Dezamăgire? Sigur, era prietenul meu cel mai bun, iar eu nu-i spusesem despre relația mea. În apărarea mea, relația mea cu Ash era extrem de recentă şi nici măcar nu fusesem prea sigură dacă eram împreună pe bune, până acum câteva clipe. Aş fi putut, totuşi, să-i spun despre sentimentele mele. Acum însă era prea târziu.

Ash era singurul care radia în momentul de față. Probabil era din cauza faptului că afirmasem sus şi tare că suntem un cuplu. Şi eu aş fi fost la fel de încântată ca el, dacă prietenul meu cel mai bun nu era trist.

— Bun. Acum că am lămurit, hai, Tinker Bell, mergem acasă.

— Acasă? Locuiți împreună? Şocul din vocea lui Sam era cât se poate de evident.

— Bineînțeles. A sărit Ash, iar eu i-am aruncat o privire urâtă.

— Sam, el e Ash Sántìago. Fiul lui Jaxon Sántìago, tutorele meu.

— Bell, e fratele tău vitreg... şi ai o relație cu el?!

— Sunt pe dracu'! Nu-s fratele ei, n-avem nici o legătură de sânge!

Ash a făcut, amenințător, un pas în față, moment în care eu m-am strecurat între ei. Mi-am împins palma în pieptul lui Ash, oprindu-l să mai înainteze.

— Ash, termină! L-am mustrat, apoi m-am întors spre Sam. Ştiu că pare ciudat, dar nu e chiar aşa. Nu avem vreo legătură de sânge sau ceva. Jaxon nu e tatăl meu, el e doar... responsabil pentru mine o vreme.