Imediat am pornit în urma lui Ash, dar Hunter m-a oprit.
- Nu! Dă-mi drumul! Lasă-mă! Am țipat cât mă țineau plămânii.
M-am zbătut în brațele lui Hunter, dar nu puteam scăpa nici cum.
- Lasă-mă! Am țipat din nou.
- Linişteşte-te, Bella. Nu rezolvi nimic aşa. Va veni înapoi.
Ochii mi s-au fixat pe silueta lui Ash care tocmai intra pe uşa spre iadul din care abia scăpasem, cu doar câteva secunde în urmă. Clădirea ardea. Flăcările ieşeau pe geamuri, cuprinseseră pereții şi se înălțau spre cer. Nu avea cum să scape nevătămat de acolo. Nu putea. Era atât de mult foc.
Am simțit cum lumea mea s-a prăbuşit în doar o secundă. Fiecare bătaie a inimii mele era tot mai dureroasă. Aerul era tot mai puțin.
Clipele treceau precum minutele. Iar minutele se transformau în ore. Prin fața ochilor mei a trecut o eternitate. Şi încă nu l-am văzut ieşit. A trecut o eternitate de când Ash a păşit în flăcările morții.
Timpul meu s-a oprit. Totul în jurul meu era oprit. Nu mai vedeam pe nimeni. Nu mai auzeam nimic.
M-am desprins inconştientă de Hunter, îndepărtându-mă de grup, de clădirea în flăcări.
Nu mai puteam să privesc. Nu mai puteam suporta chinul. Inima mea era împrăştiată pe jos, în sute de bucățele, arse de flăcările care ieşeau din clădire.
Am găsit maşina lui Ash şi m-am aşezat jos lângă ea, sprijinită cu spatele de una dintre roți.
Ceva ardea dureros în pieptul meu. Aerul era prea greu ca să intre în plămâni. M-am înnecat cu propriile lacrimi, care curgeau necontenit pe obraji. Mi-am trecut mâinile prin păr, trăgând de rădăcini. Un suspin plin de durere mi-a părăsit buzele.
Am simțit cum încep să mă sufoc. M-am ridicat în picioare, panicată, sprijinindu-mă în continuare de maşină. Îmi simțeam picioarele moi, iar durerea din coşul pieptului se amplifica.
- Bella? Bella! Respiră, Bella, am auzit o voce de bărbat, dar nu vedeam nimic în afară de întuneric. Respiră deodată cu mine, Bella. Inspiră - o pauză - expiră.
Am încercat să mă concentrez pe acea voce. Pe ceea ce îmi cerea să fac. Am inspirat, am expirat. Am inspirat, am expirat. Panica s-a mai domolit. Pieptul nu mă mai durea la fel de rău.
- Bella... priveşte-mă. Deschide ochii.
Am deschis ochii, dând de chipul lui Antonio, care se afla mult prea aproape de al meu. Palmele lui mari şi reci îmi țineau fața.
- E mai bine?
- Mhm, a fost tot ce am putut să spun.
- Bun.
Ash unde era? De ce era Antonio aici? Reuşise Ash să iasă? Era bine? Era rănit?
- Ash und...
Cuvintele mi-au fost întrerupte de gura lui Antonio, care s-a lipit brusc de a mea. Am înlemnit. Ce naiba?! Mi-am pus mâinile pe pieptul lui, încercând să-l îndepărtez, dar nu aveam nici un fel de forță.
- Bella?!
Un licăr de uşurare mi-a cuprins trupul când am auzit vocea lui Ash. Dar Antonio încă mă săruta. Am încercat din nou să-l împing, dar n-an reuşit. Când am vrut a doua oară să-l lovesc, Antonio s-a îndepărtat. Mi-am ridicat privirea spre Ash, care se apropia furtunos spre noi.
Am analizat fiecare centimetru din trupul lui, asigurându-mă că nu era rănit. Ochii mi s-au oprit pe o rană urâtă de pe brațul drept. Am dat să mă ridic, realizând că stăteam din nou în fund, pe iarbă, dar picioarele mele nu prea voiau să coopereze.
CITEȘTI
Bella
Literatura FemininaSă ajungă în mijlocul unei jungle dominate de bani şi unde pericolul pândeşte de la fiecare colț nu era pe lista cu lucruri de făcut într-o viata a Bellei, însa după ce mama sa o abandonează, asta e singura ei optiune de a supraviețui. Nici să se î...
