Bella

C A P I T O L U L 8

L-am aşteptat pe Ash în bucătărie, alături de Ana, mai bine de jumătate de oră. Nu a venit şi nici nu ştiam dacă avea de gând să o facă prea curând. Nu voiam să întârzii la ore, aşa că l-am rugat pe Robert să mă ducă.

Prima oră aveam biologie. Am intrat gâfâind în clasă, după ce am alergat prin tot liceul ca să găsesc sala la timp. Am găsit şi loc liber, a treia bancă la geam. Perfect!

Profesorul a intrat la scurt timp după ce clopoțelul a sunat. Din fericire, am scăpat de penibila prezentare în fața clasei.

Eram concentrată asupra notițelor pentru noul proiect, când uşa clasei s-a deschis şi a intrat un băiat înalt, şaten.

— Mă scuzați, domnule Greyson. Am avut antrenament!

Profesorul dă din cap aprobator şi-şi continuă lecția. Şatenul aruncă o privire prin clasă probabil după un loc gol.

— Pot sta?

Îmi ridic privirea spre băiatul care s-a oprit lângă banca mea.

— Ăăm... sigur.

S-a aşezat pe scaunul din stânga mea şi s-a întors spre mine.

— Eu sunt Mike! Mi-a întins mâna, iar eu i-am strâns-o ezitantă.

— Eu sunt Bella.

— Tu eşti fata cea nouă, corect?

Am dat din cap zâmbind ruşinată. Mike păru că vrea să mai spună ceva, dar provesorul Greyson ne-a atras atenția să facem linişte şi ne-am întors amândoi la caietele noastre.

— O parte importantă din nota voastră semestrială o va reprezenta nota pe proiecte. Veți forma echipe de câte doi, cu colegul, respectiv colega de bancă. Vă voi spune mai multe la următoarea oră! ne-a anunțat profesorul, când clopoțelul a anunțat pauza.

Mi-am strâns lucrurile, încercând să-mi aduc aminte ce oră aveam în continuare.

— Ne mai vedem, partenero! a spus Mike, zâmbind.

— Ne mai vedem! i-am întors zâmbetul, iar Mike s-a îndepărtat, făcându-mi cu mâna.

* * *

Restul zilei trecuse repede şi imediat ce am ajuns acasă am urcat la mansardă, acompaniată de caietul meu vechi şi volumul din "Mândrie şi prejudecată" pe care trebuia să-l pun la loc.

Uşa s-a deschis cu un scârțâit. Fotoliile pufoase, pernele şi păturile erau exact în acelaşi loc. Am lăsat la locul său cartea pe care o împrumutasem, iar apoi m-am aşezat într-un fotoliu, deschizându-mi caietul.

Dragă jurnalule, azi am să las aici o scrisoare pe care nu o voi expedia niciodată...

Mamă... azi e ziua ta. Pentru prima dată de când ai plecat, m-am gândit cu drag la tine. Sau poate că nu la tine, ci la amintirile frumoase pe care le am cu tine. Pe care le port cu mine, oriunde m-aş duce. Pentru că nu le pot lăsa în urmă. Nu am puterea să fac ceea ce ai făcut tu. Probabil ai uitat complet de existenţa mea... uneori îmi doresc să o pot face şi eu. Să uit de tine. Dar nu pot. Eşti cu mine în permanență. Eşti cu mine la şcoală şi îmi spui să fiu atentă la ore, să învăț bine. Eşti cu mine seara, când citesc o carte bună şi îți povestesc şi ție despre ea. Eşti cu mine prin fiecare sfat, prin fiecare clipă care-mi aminteşte de mama mea.

Eu n-o cunosc pe Cassandra Calder. Eu o cunosc pe mama. Şi de multe ori îmi doresc să fie lângă mine. Dar egoista, materialista Cassandra a luat-o pe mama mea cea bună şi iubitoare de lângă mine.