Bella

C A P I T O L U L 37

Am ieşit în holul larg de la etaj alături de Ash. Câteva secunde mi-am permis să alung toate gândurile negative şi să-l admir pe Ash, îmbrăcat în costum negru. Atunci mi-am dat seama de ceva.

— Ai venit la petrecere?

Ash mi-a aruncat o privire, în timp ce a răspuns:

— Da. Maică-ta l-a invitat pe tata. E jos cu Lina. Iar eu am venit cu ei sperând că o să pot vorbi cu tine. Nu mi-ai răspuns la mesaje sau apelui. Sau e-mail-uri.

Nu trebuia să fi un geniu ca să-ți dai seama că Ash nu era încântat de prezența Linei. Sincer, uitasem complet de ea.

Mi-am strâns degetele de ale lui şi mi-am trecut de câteva ori degetul mare peste dosul palmei lui. Voiam să ştie că sunt aici pentru el. 

Ash şi-a întors privirea spre mine şi mi-a zâmbit cald.

Am coborât scările în grabă. Jos, o mulțime de oameni mişunau cu pahare de cocktail în mâini prin sufrageria imensă. Nu am putut să nu admir rochiile de seară, lungi, unele crăpate pe picior, altele acoperite de sclipici. Toate era foarte frumoase.

Dar asta a fost doar pentru o secundă. Apoi mi-am dat seama că trebuie să ies de aici cu Ash. Nu reuşisem să o fac singură, oare acum vom putea?

Ne strecuram printre oameni, de-a lungul încăperii, în timp ce Ash a format un număr pe telefonul său, apoi l-a dus la ureche:

— Vino afară. Trebuie să plecăm de aici.

Am bănuit că vorbeşte cu Jaxon.

— Vorbim în curte şi îţi explic cum stă situația. Nu plec de aici fără ea.

A urmat o altă pauză.

— Ok.

Apoi a închis apelul.

Când am ieşit în curte nu mi-a venit să cred. Eram atât de aproape să fiu liberă.

Ash a făcut semn valetului să aducă maşina, iar el a plecat imediat.

— Trebuie să-l aşteptăm pe tata, mi-a spus Ash, întorcându-se spre mine.

Am dat aprobator din cap, agitată.

— Linişteşte-te, iubito. Ți-am spus, nu plec de aici fără tine.

— Încerc doar că... sunt atât de aproape să fiu liberă, am spus uitându-mă spre poartă şi încercând să-mi rețin lacrimile. Am mai fost o dată aşa de aproape. Poate chiar mai aproape. Dar apoi m-am trezit încuiată în cameră.

Fără să ezite, Ash m-a tras la pieptul lui. Cu o mână îmi ținea talia, iar cealaltă i se ascunsese printre şuvițele mele de păr. Mi-am ascuns capul în curbura gâtului său, adulmecându-i parfumul. Era atât de bine aici.

— Voiam să fug în New York, am spus brusc.

Ash a încremenit preț de o secundă, apoi şi-a revenit.

— Ştii că aş fi venit şi acolo după tine, nu?

Am zâmbit.

— Acum ştiu.

Paşi grăbiți sau auzit pe scări, iar eu m-am întors speriată. M-am liniştit când l-am văzut pe Jaxon alături de Lina.

— Copii? Ce se întâmplă? A întrebat, uitându-se când la mine, când la Ash.

— O să-ți spun acasă. În particular, a răspuns Ash, aruncându-i o privire Linei.

— Ştii că nu o putem lua aşa de aici, nu? E puțin cam ilegal şi chiar dacă nu mă deranjează puțină adrenalină, ne va fi foarte greu să câştigăm cazul dacă depun plângere împotriva noastră.