Bella

C A P I T O L U L 4

La scurt timp după ce Ash a părăsit perimetrul camerei mele, am coborât şi eu. Robert mă aştepta deja, zâmbitor, lângă maşina neagră, parcată aproape de scările de la intrarea în casă.

- Bună dimineața, domnişoară Calder!

- Bună! Şi spune-mi doar Bella, apelativul "domnişoară" îmi provoacă urticarie! am glumit, iar el a chicotit, aprobând din cap.

Am urcat în maşină, iar el a închis uşa în urma mea. Mă simțeam ciudat. Nu eram obişnuită cu atâta atenție. Să mi se adreseze atât de formal? Să mi se deschidă portiera?

Am pufnit amuzată, ignorâng privirea curioasă a lui Robert şi privind pe geam.

* * *

Aproape toată ziua mi-am petrecut-o îm mall, alături de Robert. Am început uşor, cu nişte bluze simple, nu prea scumpe, dar încetul cu încetul, am ales hainele şi lucrurile fără să mă mai uit la preț. În minte îmi răsunau cuvintele pe care mi le-a spus Robert când am intrat aici "Şefu' a spus să-l goleşti. Şi să-ți alegi un telefon. Limita e cerul."

După ora amiezii ne-am îndreptat spre zona cu restaurante ca să mâncăm. Cumpărăturile mi-au creat o foame de lup! Şi în tot acest timp am reuşit să mă cunosc mai bine cu Robert. Era student în anul întâi la Drept. Locuia cu părinții şi cei şapte frați. Patru băieți şi trei fete. Provenea dintr-o familie modestă şi lucra pentru Jaxon de aproape un an, pentru a-şi ajuta părinții şi ca să-şi poată plătii facultatea. Era un tip chiar calumea.

După ce am mâncat am mai pierdut puțin vremea pentru a-mi lua câteva chestii de igienă şi l-am trimis pe Robert la maşină cu plasele când am intrat într-un magazin pentru lenjerie intimă. El a chicotit amuzat când şi-a dat seama ce am făcut, iar eu m-am roşit puțin, ferindu-mi privirea.

Când am ajuns acasă era puțin trecut de ora cinci. Robert m-a ajutat să-mi car toate plasele cu haine şi alte mărunțişuri sus, în camera mea. Simțindu-mă bine în preajma sa, l-am rugat să mai rămână puțin, să ne continuăm discuția. Robert putea fi primul meu prieten din LA. Râdeam împreună, când uşa camerei mele s-a deschis zgomotos.

- Hei, surioară... a început Ash, pe un ton batjocoritor, dar s-a oprit când a dat cu ochii de Robert. Tu ce cauți aici?

Expresia feței era neutră. Privirea rece şi tonul încordat m-au făcut să-mi dau seama că nu e tocmai bucuros de prezența lui Robert.

- Eu...

Robert părea stânjenit. Dar el nu greşise cu nimic. Eu îi cerusem să rămână. Şi până la urmă care era problema lui Ash?

- Eu i-am cerut să rămână, după ce m-a ajutat cu plasele cu haine, am răspuns, susținându-i hotărâtă privirea dură.

- Şoferul n-are ce căuta în dormitoare! Nu contează ce i-ai cerut tu! Trebuia să-ți aducă lucrurile şi să plece!

- Mă scuzați. Am să cobor acum, s-a scuzat umil Robert, privind podeaua.

- Şi ai face bine să nu mai urci, i-a răspuns Ash făcând pe şeful.

Robert a ieşit şi imediat cum uşa s-a închis în urma sa, am izbucnit:

- Care e problema ta? Robert era aici pentru că eu i-am cerut!

- Nu avea avoie să rămână! Nu mă interesează altceva. Şi pe bune, chiar aşa eşti de disperată să ți-o tragi, încât chemi şoferul în dormitorul tău? scuipă cuvintele, cu maxilarul încordat.