Bella

C A P I T O L U L 40

— Ba da, i-o iei! Dar eu n-am să-i permit să vorbească despre mine. Habar nu are despre ce vorbeşte! Nu ştie nici un rahat despre mine şi...

Ash m-a sărutat. Mi-a închis gura cu cel mai sălbatic sărut de până acum.

Simțeam furia care-l mistuia în fiecare mişcare a limbii lui. Cu una dintre mâini mi-a cuprins ceafa, iar cu cealată mi-a înconjurat talia, lipindu-mă de el. Mi-am dus şi eu o mână spre ceafa lui, trecându-mi degetele răsfirate printre scurtele fire de păr, iar cealaltă mână mi-am lăsat-o pe umărul lui.

M-a intors brusc şi m-a lipit de perete. Am gemut peste buzele lui. Mâna de pe talia mea i-a coborât pe coapsa mea pe care a ridicat-o. Din instinct mi-am încolăcit piciorul în jurul taliei lui. Eram complet lipiți unul de celălalt.

M-am desprins din sărut, cu buzele furnicându-mă şi cu respirația tăiată. Ash respira la fel de greu. Mi-am coborât coapsa, restabilindu-mi echilibrul pe ambele picioare. Ash mi-a cuprins fața în căuşul palmelor şi şi-a lipit fruntea de a mea.

— Nu-i iau apărarea, Tinker Bell. Dar mi-ar fi plăcut să te abții, să nu-i răspunzi. Londra va spune mereu rahaturi. Dar nu vreau ca tu să fi rănită.

— Va spune întregii şcoli că m-am culcat cu Alberto, am spus, atât de încet încât nu am fost sigură că m-a auzit.

Dar când l-am simțit încordându-se, am ştiut că auzise.

— Mă voi asigura că nu scoate nici un rahat despre tine, a spus, mângâindu-mi obrajii cu buricele degetelor.

Mi-am ridicat brusc privirea, întâlnind-o pe a lui.

— Nu. Ştiu că sună aiurea, dar nu te apropia de ea, te rog. E vicleană. Va face orice ca să se apropie de tine. Şi mă înnebuneşte...

— Bine, m-a întrerupt, privindu-mă înțelegător. O să-l rog pe Hunter să-i transmită mesajul.

Am încuviințat.

— Mulțumesc. Ştiu că sună aiurea rău, dar...

— Da, sună, a spus Ash chicotind. Dar nu muream de dragul de a mă întâlni cu ea. Iubita mea nebună de gelozie e un motiv mai mult decât suficient pentru a-l convinge pe Hunter să vorbească cu ea în locul meu.

* * *

După "micul" incident cu Londra am mers împreună cu Ash acasă. Da, chiuleam de la ultima oră, dar ora de fizică era ultima la care mi-aş fi dorit să rămân.

Totuşi, mi-ar fi plăcut să pierd vremea sau poate chiar să fac nişte teme în compania iubitului meu – deşi cu Ash ai putea face orice mai puțin teme –, dar nici asta nu avea să se întâmple. Şi iată-mă în camera mea, tolănită pe pat, printre cărți şi caiete, singură. Pe drum spre casă a sunat Fernando. Avea nişte treburi urgente de rezolvat cu Ash. Aşa că eu am rămas acasă, iar Ash a plecat Dumnezeu ştie pe unde, să facă – cel mai probabil – ceva ilegal.

Am tresărit când telefonul a vibrat undeva pe sub mine, în timp ce mă concentram să-mi rezolv tema la mate.

Hunter: Maine e ziua iubitului tau. Ma indoiesc ca ti a spus. Nu i place sa faca mare valva de ziua lui, dar ma gandeam ca ai vrea sa stii

Hunter: Cu placere ;)

Mi-am dat ochii peste cap, zâmbind amuzată. Sarcasmul lui se simțea chiar şi prin telefon. Dar apoi m-am concentrat pe prima parte a mesajului. Mâine era ziua lui Ash. Am verificat imediat data. Patru decembrie.